COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB ( PRELUARE INPOLITICS):
Vineri, într-un articol, atrăgeam atenția asupra unei manevre politice scandaloase din stirpea celor prin care legea gazelor a fost mascată amar de vreme în parlament, pentru că nu exista interesul ca marele public să afle conținutul ei. E vorba de legea prin care România a introdus pe șest o nouă definiție a terorismului, una fără corespondent în alte state și care deschide drum spre numeroase abuzuri din partea serviciilor secrete.
Prin modificarea legii 535/2004, parlamentul României a dat, cum spuneam, o definiție aiuritoare terorismului:
„Art. 1. – Terorismul reprezintă acele acţiuni, inacţiuni, precum şi ameninţări cu privire la acestea, care prezintă pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relaţiilor sociale, factorii materiali, relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea
naţională sau internaţională, sunt motivate politic, religios sau ideologic şi sunt săvârşite în unul dintre următoarele scopuri:
a) intimidarea populaţiei sau a unui segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic;
b) constrângerea unei autorităţi publice ori organizaţii internaţionale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act;
c) destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice fundamentale, constituţionale, economice ori sociale ale unui stat sau organizaţii internaţionale.”
Așa cum arătam vineri, nimeni din presă, clasa politică, societatea civilă ori din rîndul organismelor externe nu s-a sesizat public în legătură cu această nouă poartă pentru abuzuri, cu excepția judecătorilor ÎCCJ, care au reclamat Curții Constituționale, iar aceasta le-a dat dreptate, barînd legea și retrimițînd-o parlamentului.
Marea problemă ridicată de modificare este în primul rînd felul în care a fost posibilă o asemenea decizie politică fără o dezbatere prealabilă serioasă, inclusiv în afara parlamentului.
Ca să vă faceți o idee mai clară despre cum s-a șmenuit legea, vom prezenta dezbaterea parlamentară, care a durat, cu totul, cîteva minute în Camera Deputaților, după ce trecuse tacit de Senat.
Să spunem din capul locului că singura minte lucidă – ori neatîrnată – din întregul parlament a fost cea a UDMR, care a refuzat să o voteze și a atras atenția în plen asupra gravității prevederilor nou introduse, iar CCR le-a dat ulterior dreptate.
Astfel, pe 16 mai, au avut loc ”dezbaterile generale” asupra legii (ghilimele se impun de la sine), de fapt fiind vorba doar de opoziția manifestată de deputatul Márton Árpád-Francisc:
”UDMR-ul este convins că lupta împotriva terorismului, mai ales în formele sale actuale, este una foarte importantă. Totodată, noi suntem convinşi şi am militat întotdeauna pentru ca toate directivele din această Uniune Europeană să fie preluate în legislaţia românească, pe cât posibil, conform textelor directivei. Din păcate, noi avem nişte obiceiuri – zicem noi – nu prea bune. Una este că multe din astfel de directive nu sunt preluate repede, conform prevederilor directivei, iar cealaltă problemă, că mai inventăm, mai transcriem, le facem mai româneşti şi devin cu totul altceva decât este textul directivei. Ne aflăm în această situaţie, exact în această situaţie, şi în aplicarea acestei directive despre care vorbim astăzi. Punctul meu de vedere este că, atât textul actual în vigoare al art. 1, cât şi textul directivei sunt mai clare şi mai concrete faţă de ceea ce a reuşit iniţiatorul român să scrie pe hârtie. Dau citire doar acestui art. 1 care defineşte terorismul. Încercaţi să-l înţelegeţi. “Terorismul reprezintă acele acţiuni, inacţiuni, precum şi ameninţări cu privire la acestea…” – ameninţare cu privire la inacţiune – “… care prezintă pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relaţiilor sociale, factorii materiali, relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea naţională sau internaţională sunt motivate politic, religios sau ideologic şi sunt săvârşite în unul din următoarele scopuri…” – şi urmează, într-adevăr, scopurile care sunt preluate din directivă. Încă o dată spun, am avut amendamente – ori menţinem textul actual din lege ori preluăm integral textul definiţiei din directivă. Din păcate, în comisie nu s-a votat niciunul dintre aceste amendamente. O să susţin amendamentul respins, care face această preluare a textului directivei. Vă mulţumesc”.
Evident, amendamentul a căzut la vot, iar legea a fost votată fără probleme, sub președinția de ședință a lui Gabriel Vlase, actualul șef al SIE.
După vot, Marton Arpad a ținut să puncteze pentru ultima dată, deși, de acum, era inutil.
”Grupul nostru parlamentar a votat împotriva acestei legi, din cauza definiţiei neclare, confuze, a terorismului; care nu este nici clară şi nici în acord cu prevederile din directivă. Va putea fi folosit acest articol pentru alte abuzuri pe care le cunoaştem. Şi ar fi bine, spunem noi, ca autorităţile competente să caute teroriştii nu în sânul comunităţii noastre, ci în sânul acelor comunităţi care comit astfel de acte în întreaga Europă şi în SUA”.
