65 de protocoale erau în vigoare, la finalul anului trecut, între SRI şi instituţii ale statului, în condiţiile în care preşedinţia anunţă astăzi că niciunul dintre acestea nu a fost încheiat la iniţiativa CSAT, ci a SRI sau a altor instituţii. Cel mai controversat rămâne cel din Justiţie, transmite Mediafax.
În luna actombrie 2017, preşedintele Comisiei SRI, Claudiu Manda, spunea că sunt în vigoare 65 de protocoale încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi diverse instituţii ale statului, dar membrii comisiei nu au apucat să verifice în ce masură respectivele protocoale respectă legislaţia existentă.
Totodată, nu mai puţin de 52 de instituţii aveau încheiate protocoale pentru protejarea datelor.
De aici rezultă că numărul protocoalelor era mult mai mare la începutul anului trecut.
Cel mai dezbătut rămâne cel al Serviciului Român de Informaţii cu Parchetul General. Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) au solicitat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării desecretizarea documentului. UNJR spunea că relaţiile dintre parchete şi serviciile de informaţii s-au materializat în “constituirea de echipe mixte, cu reprezentanti ai organelor de urmărire penală, în scopul contracarării riscurilor derivate din derularea unor activităţi cu caracter infracţional”.
„Dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, în opinia mea, că sistemul judiciar îşi dezvoltă anticorpii necesari vindecării acestei patologii”, spunea Dumitru Dumbravă, secretar general SRI, în 2015.
Cel mai controversat protocol avea la bază:
Protocolul de cooperare dintre Parchetul ICCJ si SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale nr. 003064 din 04.02.2009.
“Au existat, în urma hotărârilor pe care decidenţii le-au luat, protocoale de colaborare cu organele de aplicare a legii. Vă pot spune că ofiţerii SRI au oferit, în cadrul acestor protocoale, asistenţă tehnică de specialitate şi nu au desfăşurat activităţi de cercetare penală. Cu alte cuvinte, punerea în aplicare a mandatelor a însemnat prestare de servicii de supraveghere operativă şi tehnică în aceste dosare, în baza şi în limitele mandatelor, iar în prezent colaborează cu organele de aplicare a legii”, a declarat Eduard Hellvig în ianuarie 2017
În martie 2017, Serviciul Român de Informaţii transmitea că relaţionarea SRI cu alte autorităţi s-a făcut în baza unei decizii luate în CSAT.
“Colaborarea SRI cu celelalte instituţii şi autorităţi publice, inclusiv cu Ministerul Finanţelor Publice se realizează în baza art.14 din Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI, cu modificările şi completările ulterioare. Decizia în acest caz a aparţinut tuturor decizionalilor din instituţiile statului român, reprezentate în CSAT, inclusiv preşedintele şi premierul României, Serviciul Român de Informaţii punând în aplicare, ulterior, hotărârea CSAT”, transmitea biroul de presă al SRI.
“În 2005, prin hotarare CSAT, fenomenul coruptiei a fost inclus in seria amenintarilor la securitatea nationala. Totodata, incepand cu 2005-2006, coruptia a fost inclusa in fiecare an printre prioritati in Planul National de Prioritati Informative, document aprobat de CSAT. (…) Exista si o responsabilitate a SRI, cum spuneam, ne-a fost trasata prin CSAT, in chestiuni ce tin de combaterea coruptiei, dar nu stiu daca trebuie sa iau in serios reprosurile care spun ca am facut prea mult sau pe cele care spun ca am facut prea putin. (…) De asemenea, si in cadrul sedintelor de bilant anual, in prezenta sefului CSAT au fost prezentate rezultatele si masurile preconizate pentru desfasurarea activitatilor in aceasta problematica. Din aceasta perspectiva, combaterea coruptiei a devenit, in limitele legii, o obligatie pentru Serviciul Roman de Informatii. In traducere libera, pentru noi un ordin”, spunea Coldea, într-un interviu pentru ziare.com.
“Folosirea sprijinului SRI, o altă activitate contestată de petent, s-a realizta in conformitate cu dispozitiile art 1, art 3, litera f din legea securităţii naţionale nr 51 din 1991, având în vedere hotărârea 17 din 28. 02.2005, a CSAT care a intergrat problema corupţiei şi combaterea ei în structura strategiei de Securitate Naţională, ca factor de risc, respectiv, de securitate naţională , problematica corupţiei fiind reluată în strategia naţională de apărare din anul 2010, în cuprinsul căreia corupţia a fost definită drept vulnerabilitate cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului.”
În sistemul judiciar era cunoscută implicarea ofiţerilor SRI în activitatea procurorilor, înainte de decizia CCR, care declara neconstituională realizarea de către SRI a interceptărilor în dosarele penale, în anumite grupuri discutându-se colaborarea strânsă dintre parchete şi SRI, în principal în privinţa cauzele de corupţie.
Mai exact, surse din sistemul judiciar au explicat, pentru MEDIAFAX, că prin sesizarea procurorilor în legătură cu anumite posibile fapte şi realizarea interceptărilor/filajului, ofiţerii îşi urmăreau munca, posibilitatea implicării suplimentare fiind permisă sau nu de fiecare procuror în parte. Sursele citate au precizat că, în acest context, munca anchetatorilor fiind uşurată de contribuţia ofiţerilor SRI, nu este exclusă o intruziune tacită, existând uneori impresia preluării controlului asupra unei anchete, în sensul obţinerii de informaţii mai mult decât necesare în ceea ce priveşte desfăşurarea cercetărilor într-un anumit dosar.
După decizia CCR, Serviciul şi-a păstrat atribuţia de a informa DNA, dar colaborarea nu a rămas la fel de strânsă.
Un semnal a fost şi absenţa şefului SRI Eduard Hellvig de la prezentarea ultimelor două rapoarte de activitate ale DNA.
În repetate rânduri a apărut în spaţiul public informaţia că desecretizarea acestor protocoale ar putea scoate la iveală mai multe cazuri de abuz.
Vineri (16 martie 2018), preşedinţia a transmis însă că nu poate decretiza documentele pentru că au fost încheiate la iniţiativa instituţiilor statului şi a SRI, nu a CSAT.
„Prin deciziile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sau pentru punerea în aplicare a prevederilor acestora, nu s-a stabilit în mod concret şi nu s-a impus încheierea unor protocoale între instituţiile statului român. (…) La nivelul CSAT, au fost aprobate doar direcţii de acţiune şi măsuri generale pentru prevenirea sau înlăturarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, dispuse în temeiul Legii 415/2002. Prin urmare, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu a aprobat, prin Hotărâri, încheierea unor protocoale între Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia Naţională Anticorupţie sau între Serviciul Român de Informaţii şi alte entităţi ale statului şi nu a stabilit, prin prevederile Hotărârilor aprobate, atribuţii suplimentare în sarcina acestora. Protocoalele au fost încheiate fie la solicitarea Serviciului Român de Informaţii, fie la solicitarea celorlalte entităţi implicate, în baza unor prevederi ale legilor sau regulamentelor proprii de organizare şi funcţionare”, se arată în comunicatul preşedinţiei.
Sursa citată precizează că, în ceea ce priveşte declasificarea, aceasta se face prin Hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a instituţiilor care le-au cerut.
