«România, revoltată contra populismului şi manifestând pentru statul de drept, ne-a arătat în aceste zile căile democraţiei» scrie Gaspard Koenig în tribuna publicată de Les Echos. Filosoful francez e de părere că «evenimentele din România participă la apariţia unei noi concepţii politice».
«In primul rând, cetăţenii aşteaptă de la reprezentanţii lor să fie ireproşabili. Trecând de la o extremă la alta, România s-a dotat în ultimii ani cu legi anticorupţie dintre cele mai stricte din lume. Pentru un om politic, a-şi angaja un membru al familiei este pasibil cu o pedeapsă de până la 5 ani închisoare. François Fillon, când şi-a prezentat scuzele francezilor după ce s-a aflat că şi-a angajat soţia pe post de ataşat parlamentar, a recunoscut şi el că ce era acceptabil ieri, nu mai este azi. A te juca cu banul public, este de neiertat, atât în România cât şi în Franţa. De acum încolo, conţinutul mesajului politic contează mai puţin decât probitatea emisarului».
«Apoi», continuă Gaspard Koenig, «revoltele din România sunt spontane şi articulate în jurul unor cauze unice. E imposibil de identificat vreun lider în masa de indignaţi români. Reţelele de socializare şi telefoanele mobile ţes o reţea imprevizibilă şi efemeră în care se regăsesc atât Biserica ortodoxă cât şi preşedintele Iohannis, muncitorii expatriaţi şi bloggerii locali. Uriaşa mulţime care a invadat Bucureştiul se va dizolva probabil deîndată ce-şi va obţine definitiv victoria. Tinerii nu merg să voteze – mai puţin de o treime dintre ei au mers la urne la ultimele alegeri – dar coboară în stradă ca să manifesteze. Acest lucru nu trebuie privit ca o contradicţie» ne spune Gaspard Koenig, ci drept «oglindirea unei evoluţii a democraţiei în care populaţia se autosesizează punctual cu câte un subiect unificator».
«In fine, mefienţa faţă de oamenii politici este însoţită de o încredere tot mai mare în instituţii, în particular cele ale Uniunii europene. Mulţimea de la Bucureşti a scandat sloganuri proeuropene şi a proiectat pe clădiri mesaje de tip «EU, we love U». Românii ne reamintesc astfel că în aceste timpuri de euroscepticism, Uniunea europeană este garanţia ultimă a statului de drept. Românii, spre deosebire de noi vesticii, au mai vie în memorie autocraţia şi deci strâmbă mai puţin din nas în faţa eurocraţilor. Europa este plictisitoare dar salutară» notează Gaspard Koenig înainte de a-şi conchide cronica cu o întrebare retorică : «Si dacă renaşterea europeană va veni mai puţin de la « nucleul » fondator şi mai mult de la dinamismul periferiei sale?»
