COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)

Despre Wess Mitchell, asistent al secretarului de stat american pentru probleme europene și eurasiatice, știm că este un fel de supervizor al nostru din partea fratelui mai mare de la Washington, care din cînd în cînd vine să se asigure că treburile merg OK pe aici. Sau nu. Ultima oară, a venit prin vară și nu a părut pesimist. Dar nici prea optimist nu ar avea motiv să fie, dacă ne gîndim că un discurs susținut la noi acum patru ani, cînd nu era decît presedintele CEPA (Center for European Policy Analysis), s-a dovedit de-a dreptul profetic, iar avertismentele sale, profund îndreptățite.

Într-un discurs rostit la Universitatea Bucuresti în noiembrie 2014 exact între cele două tururi prezidențiale, ceea ce a explicat trecerea sa neobservată, Mitchell arăta de ce anume ar trebui să se teamă România în anii care urmau și ce ar fi indicat să facă. Să amintim cîteva dintre profețiile sale, conservate din inițiativa lăudabilă a deputatului Robert Turcescu pe siteul propriu.

În esență, liniștea ultimului sfert de secol înregistrată în zona noastră s-a cam terminat, afirma Mitchell și erau de așteptat tulburări geopolitice tot mai mari, mai ales că tocmai se produsese invazia Ucrainei de către ruși.

”Prădătorul” Putin

”Pentru prima dată în această generație, România are un prădător în ecosistemul său. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a reapărut ca un stat nemulțumit din punct de vedere teritorial, capabil militar și ideologic antioccidental, cu capacitățile și intențiile de a răsturna soluționarea post-1991 în vecinătatea sa. Războiul din Ucraina arată că Rusia este dispusă să joace acest rol, folosind nu doar tactici de subversiune, luare de mită și intimidare, ci și prin utilizarea forței militare împotriva vecinilor săi.
În multe feluri, Vladimir Putin este deja în război cu Occidentul și câștigă. Nu a întâmpinat nimic în răspunsul națiunilor occidentale care să-l descurajeze să folosească aceleași tehnici pentru a teroriza, a destabiliza și a rearanja alte state de-a lungul frontierei de est a Europei.
Renașterea Rusiei vine într-un moment de slăbiciune pentru Occident, atunci când Pax Occidentalis înseamnă din ce în ce mai puțin pentru România. SUA sunt un aliat prin tratat al României; sunt și vor rămâne ferm angajate în apărarea sa. Dar natura influenței Americii în Europa Centrală se schimbă: bugetele noastre de apărare sunt în scădere, presiunile strategice de gestionare a mai multor regiuni la nivel mondial sunt în creștere și, teoretic, pe orice plan, iar influența Americii în sud-estul Europei este înlocuită de alte puteri”.

E greu de crezut că, vorbind de înlocuirea influenței americane la noi de cea a altor puteri, Mitchell nu îl avea în minte pe omul Germaniei care se pregătea de urcarea pe ”tron”, Klaus Iohannis.
Pe de altă parte, el a vorbit explicit, în repetate rînduri, despre tentativele Rusiei și Chinei de a-și spori influența în țara noastră.

Și mai avertiza americanul:

”Cred că, în anii următori, geopolitica de modă veche va începe să afecteze România în moduri care ar putea prezenta probleme grave pentru dezvoltarea sa economică și politică internă. Bazându-mă pe tendințele regionale actuale, văd cinci riscuri emergente cu care este probabil ca România să se confrunte:
• Riscul unei frontiere militare reactivate pe frontul estic: avansarea continuă a Rusiei în sudul Ucrainei pune o presiune directă asupra României. În anii următori, România trebuie să se aștepte la frecvente încălcări ale spațiului său aerian din partea forțelor ruse, la hărțuire maritimă a navelor și platformelor din Zona Economică Exclusivă a României și la o mai mare agitație în Republica Moldova și Transnistria.

• Riscul de a remilitariza Marea Neagră: Anexarea Crimeii pune Rusia în poziția de a perturba dezvoltarea energetică maritimă și economică a României. Patruzeci de procente din resursele energetice din ZEE a României fac acum obiectul unei dispute juridice declanșate de Rusia, pe baza revendicărilor vechii frontiere ucrainene. Până și o atacare fără succes a hotărârii din 2009 a Curții Internaționale de Justiție ar putea schimba climatul de risc pentru dezvoltarea sectorului energetic în spațiul Mării Negre și să împiedice planurile României pentru independența energetică până în 2020.

• Riscul de incertitudine economică regională: Investitorii nu agreează războaiele. Comunitatea Europeana a prosperat din punct de vedere economic, deoarece două decenii de stabilitate au făcut din aceasta un loc sigur în rândul piețelor globale emergente. Dacă se pierde această stabilitate, veți pierde mai mult din baza necesară creșterii în viitor decât vă dați seama.

• În al patrulea rând, riscul naționalismului regional resuscitat/reînviat : Pentru prima dată după 1940, Războiul din Ucraina a reintrodus în CEE revizionismul etnic teritorial. Naționaliștii iredentiști din Transnistria până în Transcarpatia și în Transilvania au luat act de anexarea Crimeii și sunt încurajați în mod activ de Vladimir Putin și Alexandr Dughin.

• Riscul de cooptare prin corupție: România este un „stat câmp de luptă” al Balcanilor. Intensificarea concurenței geopolitice crește atractivitatea sa ca țintă pentru puteri străine, care s-ar putea folosi de corupția din sistemul său politic ca de o breșă în securitatea națională”.

Patru ani mai tîrziu, se dovedește că Mitchell a intuit corect: conflictul Rusia-Ucraina e departe de a se rezolva, ba dimpotrivă, euroscepticismul a crescut dramatic pe tot continentul, dar mai ales în răsărit, Moldova e total în mîna rusofililor, politica noastră internă e la cotele cele mai joase de după 1989, iar în Transilvania se petrec mișcări îngrijorătoare în chiar anul Centenarului. Cît despre problema independenței noastre energetice, știm cu toții cîte bătălii s-au dus în jurul legii off-shore, nefiind clar nici acum cine are de cîștigat din forma ei finală.

”Trăiți într-un mediu ostil. Tocmai pentru că jucați un rol crucial în succesul Occidentului în această regiune sunteți o țintă pentru forțele din exterior – fie ea Rusia sau China – care ar folosi procesul neterminat al tranziției voastre democratice împotriva voastră. Sistemul vostru imunitar trebuie să fie chiar mai puternic decât cel al altor state” mai puncta actualul asistent american, în final.

Patru ani mai tîrziu, profețiile legate de potențialele pericole la adresa României au căpătat multă substanță; întrebarea majoră dacă țara noastră a reușit să-și asigure un sistem imunitar puternic, – chiar mai mult decît al altor state -, e, însă, pe un teren extrem de nesigur. Ba chiar ar fi loc pentru o notă de pesimism, din păcate.