Clubul Internațional rus de Discuții Valdai a pregătit un raport „Ordinul 2040: viziunea tinerei generații asupra ordinii mondiale viitoare. În cadrul acestuia, 16 tineri cercetători de la universități din Rusia, China și India și-au prezentat părerile despre cum va fi ordinea mondială până în 2040.
În primul rând, până în acest moment rolul statului în lume se va schimba semnificativ – cu o competiție sporită pentru resurse și influență și fără o putere hegemonică, „suveranitatea va deveni o marfă rară pentru state”. Economia globală se adaptează la „instabilitatea permanentă” și va răspunde mai rapid la crize. În plus, așa-numitele blocuri tehno-economice se vor forma în jurul țărilor cheie – China, Rusia și SUA. Oamenii care refuză să aparțină unui anumit stat vor „popula aceste spații” pe baza avantajelor politice și economice pe care le oferă aceste blocuri. Întrebarea cheie și deschisă a unei astfel de prognoze este modul în care aceste blocuri vor putea oferi oamenilor „securitatea economică, alimentară și fizică” pe care statul o garantează de obicei.
Autorii au identificat trei grupuri de factori care vor determina dezvoltarea lumii până în 2040 – putere, instituțional și oportunist în sens politic.
Factori de putere
Echilibrul de putere între principalele puteri mondiale – China, Rusia și Statele Unite;
Dorința jucătorilor care câștigă influență – Brazilia, India și Turcia – de a deveni centre independente de putere;
capacitatea UE de a obține autonomie strategică față de SUA;
Menținerea rolului SUA de superputere militară.
Factori instituționali
Disponibilitatea și capacitatea elitelor puterilor conducătoare de a crea noi organizații de consens;
Disponibilitatea țărilor non-occidentale de a promova asociații precum BRICS și SCO „ca bază instituțională a unei noi ordini mondiale în rândul statelor majoritare mondiale”;
Capacitatea statelor mici și mijlocii de a rezista presiunii din partea marilor puteri prin crearea de organizații precum ASEAN;
Contribuția țărilor în curs de dezvoltare și emergente la dezvoltarea economică mondială;
Participarea țărilor în curs de dezvoltare la organizațiile internaționale.
Evenimente politice
Rezultatul conflictului ucrainean;
Utilizarea armelor nucleare;
Rezolvarea conflictului palestino-israelian;
Continuarea parteneriatului ruso-chinez;
Ruperea legăturilor economice dintre SUA și China;
Reunificarea Chinei și Taiwanului;
Posibilitatea unui conflict militar între RPDC și Republica Coreea;
Stabilirea relațiilor diplomatice între Iran și Statele Unite.
Experții subliniază că tehnologia va deveni din ce în ce mai importantă și prevăd că liniile dintre tehnologiile civile și cele militare vor continua să se estompeze și că competiția dintre țări în știință și tehnologie va deveni mai fragmentată. Și în centrul acestei fragmentări se află ideologia și valorile. Potrivit analiștilor, liderii în domeniul inteligenței artificiale în lume în prezent sunt China, Rusia și Statele Unite, care intră pe piețele globale cu ritmuri diferite. Popularitatea și cererea pentru tehnologiile lor depind de regiune: cele rusești sunt utilizate mai pe scară largă în țările care făceau anterior parte din Uniunea Sovietică, cele chineze în Asia, „în timp ce tehnologiile americane, care au dominat piața mondială de mulți ani, sunt pierde din popularitate.” „Există o luptă constantă pentru noi piețe, în primul rând în Africa și America Latină”, scriu experții. Fragmentarea are loc în cadrul blocurilor tehnologice individuale: pe baza preferințelor ideologice se formează comunități separate de internet, în care predomină anumite agende informaționale.”
Experții identifică, de asemenea, cinci etape ale globalizării din anii 1970 până în 2040.
1. Din anii 1970–1980 până în 2008 — predominanța modelului economic neoliberal. Există o liberalizare a comerțului internațional, predomină așa-numitul Consens de la Washington – un tip de politică macroeconomică în care rolul forțelor pieței crește și influența statului scade. Comerțul este influențat activ de Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Banca Mondială (BM), iar economia globală este dominată de Statele Unite.
2. Din 2008 până la începutul anilor 2020 – o încetinire a globalizării. Există o criză în ideea că țările se pot baza pe un împrumut extern sporit în dezvoltarea lor economică. China vine în prim plan – este prima din lume în ceea ce privește PIB și PPP și promovează conceptul Belt and Road. Începe o confruntare comercială între Beijing și Washington.
3. 2020–2021 – globalizarea într-o pandemie. Există o fragmentare fizică a spațiului economic global – granițele sunt închise, circulația oamenilor este limitată, lanțurile de aprovizionare sunt întrerupte. Digitalizarea economiei are loc, iar piețele sectoriale devin din ce în ce mai volatile.
4. Prima jumătate a anilor 2020 – globalizarea în condiții de criză geopolitică. Sancțiunile impuse creează un număr fără precedent de restricții comerciale și fenomenul de „friendshoring”, în care se creează rețele de furnizori între țări care cooperează între ele. Cele mai volatile piețe sunt piețele de energie.
5. Mijlocul anilor 2020 – 2040 – experții prevăd nu doar fragmentarea regională, comercială și economică, ci și fragmentarea științifică și tehnologică. Ca și înainte, în evaluarea lor, ideile și valorile vor fi principalul motiv pentru fragmentarea sistemului mondial.
