Plafonarea marjelor este intervenția ‘inteligentă’ care lovește selectiv și poate deveni un mecanism de selecție, deoarece întărește jucătorii mari și elimină concurența mică, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
‘O a treia soluție, prezentată drept mai echilibrată, plafonarea marjelor comerciale. Nu mai controlezi direct prețul final și nici nu renunți la venituri fiscale. În schimb, limitezi cât pot câștiga companiile pe lanțul de distribuție. La nivel de discurs, este măsura perfectă, statul nu ‘intervine brutal’, ci doar ‘corectează excesele’. În realitate, însă, nu corectează piața – ci o rearanjează în favoarea celor mai puternici’, a comentat Chisăliță într-o analiză transmisă luni AGERPRES.
Potrivit acestuia, argumentul pro pentru această măsură este o aparentă echitate și control al ‘profiturilor excesive’, deoarece limitează creșterile speculative pe lanțul de distribuție, păstrează funcționarea pieței (spre deosebire de plafonarea prețurilor) și nu afectează direct veniturile bugetare (spre deosebire de reducerea accizelor).
‘În plus, este ușor de vândut politic: nu lovești în piață, lovești în ‘lăcomie”, a punctat Chisăliță.
El a subliniat că argumentul contra este iluzia că marjele pot fi ‘înghețate’ fără consecințe.
‘Problema este că marja nu este un simplu adaos arbitrar. Ea acoperă costuri logistice, riscuri, variații de aprovizionare, investiții. Când plafonezi marjele, nu elimini aceste realități – le comprimi artificial. Iar reacția pieței nu întârzie’, a subliniat președintele AEI.
Astfel, a explicat el, companiile mari, integrate și cu putere de piață, au multiple modalități de a compensa: mută costurile pe alte produse; optimizează contabil marjele între subsidiare; negociază mai agresiv cu furnizorii mai mici; reduc costuri în zone mai puțin vizibile (calitate, servicii, investiții).
În schimb, companiile mici nu au aceste opțiuni, deoarece au costuri fixe mai ridicate relativ, nu au putere de negociere și nu pot redistribui pierderile în alte segmente.
‘Rezultatul? Plafonarea marjelor devine un mecanism de selecție: întărește jucătorii mari și elimină concurența mică. Imaginați-vă două companii: una mare, integrată, cu rafinare, distribuție și retail; una mică, independentă, care cumpără și revinde. Când marja este plafonată, compania mare își mută profitul în alte verigi ale lanțului, compania mică rămâne blocată exact în segmentul unde marja este limitată. Una se adaptează. Cealaltă dispare’, a explicat Chisăliță.
Astfel, în opinia acestuia, consecința pe termen lung este mai puțină concurență și prețuri mai mari.
‘Paradoxul este că o măsură introdusă pentru ‘a proteja consumatorul’ poate duce exact la opusul: mai puțini jucători pe piață; concentrare mai mare; putere de negociere crescută pentru cei rămași. Iar când intervenția dispare, piața este mai puțin competitivă decât înainte. Și atunci prețurile cresc – dar fără să mai poți da vina pe ‘criză”, a punctat Dumitru Chisăliță.
Conform datelor prezentate de președintele AEI, marja comercială în momentul de față la motorină este de circa 9%, ponderea costului aditivării motorinei este de 2-3%, iar reducerea la jumătate a acestora ar însemna o diminuare a prețului de 5%.
‘Adică vom avea astăzi un preț mediu la motorina standard de 9,41 lei/l cu TVA inclus nu de 9,91 lei/l. La sfârșitul săptămânii viitoare vom avea în schimb la motorină prețul de astăzi’, a mai explicat președintele AEI.
Guvernul va adopta, marți, o ordonanță de urgență prin care să fie declarată situația de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere și să fie stabilite măsuri de protejare a economiei și a populației pe durata acestei crize.
