Deși avem o grămadă de modele performante ale organizării educației în țările Uniunii Europene și pe alte continente, la noi Ministerul Educației o ia din nou original, experimental și empiric, pe cont propriu.Guvernanții nu pricep că nu vom face niciodată performanță cu profesori plătiți cu 400 de euro pe lună și cu al doilea cel mai mic buget al învățământului de la intrarea în UE și până acum. 𝗣𝗿𝗼𝗽𝘂𝗻𝗲𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗘𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲𝗶, 𝗦𝗼𝗿𝗶𝗻 𝗖𝗶̂𝗺𝗽𝗲𝗮𝗻𝘂, 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗲 𝗳𝗮̆𝗿𝗮̆ 𝗳𝗼𝗻𝗱: 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝗽𝗲𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝗹𝗮 𝘀̦𝗰𝗼𝗮𝗹𝗮̆, 𝘁𝗼𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗿𝗮𝗿𝗲 𝘁𝗲𝘀𝘁𝗮̆𝗿𝗶, 𝗼𝗰𝗼𝗹𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁𝗲…, susține prim vicepreședintele PMP Marius Pașcan.
CE MAI SUSȚINE MARIUS PAȘCAN:
Reîmpărțirea și fragmentarea excesivă a anului școlar, după cum s-a anunțat public, reprezintă doar o cosmetizare a realității inconvenabile. Atunci când impui o învățare fragmentată, îți asumi și faptul că scade performanța de învățare. Iar eliminarea tezelor obligatorii, în aparență benefică, este tot o decizie proastă, întrucât tocmai aceste testări periodice constituie „antrenamentul” pentru examinările importante. Contează prioritar cum gestionezi respectivele testări și cum organizezi evaluările periodice, astfel încât elevii să fie mereu „în formă” și să fie treptat conduși către performanțe maxime.
Educația și învățământul din România se confruntă cu o problemă de fond, pe care abonații la reforme fără fond se fac că nu o pricep: suprateoretizarea, prevalența informativă în detrimentul aceleia formative, practice, solicitate atât de către instanțele pedagogice moderne, orientate către educație și dezvoltarea gândirii critice, cât și de către angajatori.
Academia Română a elaborat, în urmă cu câțiva ani, un studiu programatic extrem de important, intitulat: „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. În cadrul acestei strategii este cuprinsă și problema educației, a învățământului din România, pornindu-se în evaluare de la o serie de aspecte actuale defavorabile care privesc organizarea sistemului de învățământ și care se cuvin programatic corectate. Iată câteva dintre punctele slabe identificate…
Nu a fost încă definit și asumat într-o manieră coparticipativă un adevărat proiect de țară pentru educație. Nu a fost identificată și conștientizată foarte clar imaginea marii grile de valori ce trebuie să însoțească formarea viitorului cetățean din România, a țintei viitorului – nu e clar nici pentru părinți, nici pentru profesori ce, cum și cât vrem să știe copiii noștri când vor ieși din școală sau dintr-un ciclu de învățare.
Legea Educației Naționale nr. 1/2011, de la promulgarea sa, este în continuare frecvent modificată în Parlamentul României. I s-au aplicat de la adoptare până acum mii de amendamente. Domnule ministru Câmpeanu doriți să ambalați superficial o nouă lege aiurea, arătați-le, faceți-vă că munciți, de dragul raportărilor politicianiste, în temeiul reformelor fără de fond și, vă garantez, o vom lua de la capăt cu alte mii de amendamente! Cui prodest?
