Băncile fac raportări tot mai multe și mai stufoase la Fisc și chiar au ajuns să facă muncă de „procuror fiscal” pentru stat, în numele combaterii evaziunii fiscale, spune Cătălin Lefter, președintele comisiei de fiscalitate din Asociația Română a Băncilor. Nu se știe însă ce se întâmplă mai departe cu datele raportate, cum le utilizează ANAF și cu ce rezultate. „În spațiul public nu se vorbește de raportarea CESOP, pe care o fac instituțiile de credit, care, cumva, este specifică pentru lupta împotriva acestui gap de TVA, mai ales pentru comerțul electronic”, spune Lefter. conform Profit.ro.
Specialistul în fiscalitate spune că băncile raportează automat către autoritățile fiscale toate tranzacțiile unui client, dacă acestea depășesc pragul numeric de 25, indiferent de valoarea lor. Mai departe, Fiscul ar trebui să verifice tranzacțiile.
Concret, raportările trebuie făcute pentru fiecare client, indiferent dacă este persoană fizică sau persoană juridică, care încasează din Uniunea Europeană 25 de plăți într-un trimestru. Banca este obligată să raporteze toate tranzacțiile din cont – UE sau extra-UE. Nu există un prag valoric, adaugă Lefter. „Este pentru combaterea fraudei TVA în comerțul electronic. Sunt mulți care prestează servicii în UE, încasează bani, dar nu raportează activitatea pe diverse platforme digitale”. Chiar dacă sunt deja în al doilea trimestru în care fac această raportare, băncile nu au primit încă feedback de la ANAF în legătură cu efectele datelor transmise. „Instituțiile de credit au un cost mare de compliance pentru digitalizarea ANAF. Dar nu știm încă aceste raportări cum sunt folosite și care sunt rezultatele raportărilor efectuate.” Mai mult, băncile au ajuns să presteze și muncă de investigație pentru Fisc. „Trebuie să ne conformăm fiscal la momentul în care un client deschide un cont. Noi investigăm – ne-am transformat în procurori fiscali – investigăm rezidența fiscală a clientului. Cumva, nu luăm de bun ceea ce ne zice clientul, ci pe baza informațiilor, documentelor aduse la deschiderea de cont, stabilim, pe baza unor teste de rezonabilitate, care este rezidența fiscală efectivă a clientului, setăm această rezidență în sistem și la sfârșitul anului raportăm toți nerezidenții către autoritățile fiscale, cu poza contului la sfârșitul anului și cu veniturile realizate din relația cu banca. De ce facem asta? Pentru că autoritățile ar trebui să verifice ce a declarat clientul la sfârșitul anului vs. ce informații a primit administrația fiscală prin intermediul instituțiilor de credit”, explică Cătălin Lefter.
