”Nu e clar dacă pasiunea e planificată sau trecătoare dar e limpede că, peste tot, guvernele visează la un grad sporit de servitute publică. De altfel, pregătirile pentru eternizarea supravegherii şi controlului au început, nu tocmai în taină. Tema flagelului secund, „de toamnă”, e inserată tot mai insistent. Guvernele ar fi, desigur, încîntate să facă puntea care leagă restricţiile etapei Martie-Mai de pilonul Octombrie plus infinit” scrie fostul europarlamentar liberal Traian Ungureanu, într-un material publicat în Adevărul, transmite Inpolitics.
Și adaugă: ”O presiune tot mai răspîndită cere supunerea şi conformarea fără replică şi comentariu. Episodul Cristi Puiu e întruparea acestei atitudini. Iar cariera subită a termenului „negaţionist”, repede tatuat pe declaraţiile lui Puiu, spune că rezerva noastră de rinocerism e intactă. Nu am pierdut obişnuinţa hărniciei la adeziuni. „Negaţionist” e un împrumut ruşinos, menit să transforme în şantaj o tragedie fără seamăn. Dezlipit de pe fruntea resentimentarilor care resping existenţa Holocaustul-ui, termenul a fost închiriat pentru eradicarea liberei opinii(…) Acelaşi termen-exterminator a fost închiriat şi asmuţit împotriva celor ce nu acceptă psihologia capitulării cerebrale şi nu iubeşte guverne consolidate pe bază de urgenţe medicale. Nimeni nu e scutit şi nimic nu e admisibil(…)
E cazul lui Cristi Puiu, „negaţionistul”, care nu neagă epidemia, dar are o vină şi mai mare: a înţeles că vigilenţa din ministere şi editoriale nu mai vizează starea sănătăţii, ci atitudinile, comportamentele şi gradul de înregimentare(…)
Oricum, nici o discuţie nu e îngăduită. Gîndirea pre-setată şi frazele fixe, de tip call-center, sînt la cîrmă, fac presa şi gloria robotică a noilor noştri furnizori de conştiinţă.
Negaţionist poate fi numit – dacă fără asta chiar nu se poate – cineva care susţine că virusul e o minciună fabricată de iniţiaţi cu glugi, mistrie şi semne ciudate pe inel. Nu cineva care are de spus ceva legitim, neplăcut, poate greşit, dar nicidecum conspirativ. Acuzatorii lui Cristi Puiu au făcut lesne saltul de la vigilenţa revoluţionară a neuitatei Ana P., la teoria după care viaţa e tentativa de a evita boala şi moartea sub conducerea guvernului” mai scrie jurnalistul.
- Advertisement -
