Marina Vlady, actrița și cântăreața, ultima soție a lui Vladimir Vîsoțki, a murit la vârsta de 88 de ani, a relatat joi AFP.
Rudele lui Vlady au relatat că aceasta a murit înconjurată de familie și animale de companie.
Una dintre figurile de marcă ale cinematografiei franceze, Vlady este cunoscută pentru rolurile sale din „Patul conjugal” al lui Marco Ferreri, pentru care a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes din 1963, și din „Două sau trei lucruri pe care le știu despre ea” al lui Jean-Luc Godard. De asemenea, a lucrat cu Orson Welles la „Falstaff”.
Vladi a avut o carieră internațională, apărând în zeci de filme de-a lungul vieții sale.
Marina Vlady a fost soția actorului și poetului sovietic Vladimir Vîsoțki. S-au cunoscut în 1967 și s-au căsătorit oficial în 1970. Căsătoria lor a durat până la moartea lui Vîsoțki, în 1980.
Numele marii actrițe franco-ruse Marina Vlady, care a decedat la vârsta de 88 de ani pe 24 septembrie 2026, rămâne strâns legat de spațiul cultural din România prin câteva momente de referință.
Ecranizarea „Steaua fără nume” (1966): Marina Vlady a venit în România pentru a juca rolul Monei în celebra coproducție franco-română „Steaua fără nume” (Mona, l’étoile sans nom), regizată de Henri Colpi. Ea a jucat alături de actori români de renume, precum Cristea Avram (Chris Avram) și Radu Beligan.Ț
Filmările din România au fost marcate și de o intensă poveste de dragoste reală între Marina Vlady și partenerul ei din film, actorul Cristea Avram (care la acea vreme era căsătorit cu marea actriță Olga Tudorache). Relația lor a făcut furori în presa epocii, iar Avram a părăsit ulterior România alături de ea (foto).
Actrița a mai apărut de-a lungul timpului și în documentarul românesc „Triton”.
Vladimir Semionovici Vîsoțki (25 ianuarie 1938 – 25 iulie 1980) a fost un legendar actor, cantautor, poet și scriitor sovietic de origine rusă, recunoscut drept „vocea din inima unei națiuni” și supranumit adesea „Bob Dylan al URSS-ului”. În ciuda faptului că autoritățile sovietice i-au cenzurat poezia și i-au interzis periodic melodiile, el a exercitat o influență culturală profundă și durabilă asupra poporului sovietic prin interpretările sale la chitara acustică cu 7 corzi și prin vocea sa răgușită, inconfundabilă.
