de Romeo Nicoară
Regimul Iranian este, fără îndoială cel mai important stat sponsor al terorismului din lume. Recentele evenimente cheamă comunitatea internațională să își reanalizeze rolul pe care îl are în perpetuarea amenițări teroriste Iraniene. Lipsa de acțiune în fata acțiunilor teroriste va incuraja autoritățile iraniene să-și continue activitățile dăunatoare. În trecut, situația a fost de multe ori înrăutățită de națiunile occidentale prin acțiuni, menite să liniștească regimul clerical de la Teheran si care au dat impresia că activitățile teroriste pot fi nu numai trecute cu vederea, ci și răsplătite
Este și cazul, spre exemplu, recentelor masuri întreprinse de guvernul belgian pentru a înlesni eliberarea unui diplomat-terorist iranian, arestat în Germania în urmă cu patru ani.
În iunie 2018, Assadollah Assadi a fost identificat drept creierul unui complot terorist care a încercat să declanșeze explozibili la o reuniune internațională a dizidenților iranieni pro-democrație și a susținătorilor lor politici. O investigație ulterioară a dezvăluit că Assadi a acționat la ordinele celor mai înalți oficiali ai Teheranului introducând ilegal explozibili puternici în Europa cu un zbor comercial, într-o valiza diplomatică, predată apoi complicilor săi împreună cu instrucțiuni de plasare a explozibilor la Conferinta Internațională a Rezistenței Iraniene, organizată anual la Paris.
Assadi a fost în cele din urmă extrădat în Belgia, unde complicii săi aveau cetățenie. Complotul a fost dejucat prin arestarea complicilor lui Assadi în timp ce încercau să transporte explozivii peste graniță în drum spre centrul de evenimente din suburbia a Parisului unde urma sa se desfasoare Conferinta. După ce a fost judecat separat de complicii săi, Assadi a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru tentativă de omor și conspirație în vederea comiterii unui act terorist. Dar Teheranul nu a așteptat ca sentința să fie pronunțată si trimis proteste in Belgia și la Uniunea Europeana .
Autoritățile iraniene au descris procesul ca fiind ilegal, sugerând că fostul statut al lui Assadi, al treilea consilier la ambasada iraniană din Viena, ar fi trebuit să-i dea dreptul la imunitate diplomatica față de orice urmărire penală, indiferent de circumstanțele arestării sale sau de gravitatea acuzațiilor împotriva lui. Intreaga apărare juridică a lui Assadi s-a bazat pe premiza falsă că procesul a fost ilegal, deși el a răspuns anterior interogatorilor amenințând cu represalii în numele său executate de către alți agenți iranieni din întreaga Europă.
Aceasta amenintare nu fost doar o vorbă aruncată, deoarece arestarea lui Assadi scos la iveala documente care au indicat numeroase întâlniri cu colegi săi operativi pe tot continentul european. Este foarte probabil ca această rețea să fi rămas în mare parte intactă în urma arestării lui Assadi și probabil reprezintă și astăzi o amenințare care ar fi amplificată de eliberarea lui Assadi. Eliberarea lui Assadi ar transmite mesajul că agenții iranieni au posibilitatea de a pune la cale acte teroriste grave pe teritoriul european, fără a suporta consecințe de durată.
Mai precis, eliberarea lui Assadi ar transmite mesajul că pentru orice agent iranian arestat, autoritățile de la Teheran vor gasi o cale ca prin diferite metode să propună eliberarea lui la schimb cu cetățeni europeni care vizitează Iranul și care pot fi arestați sub diferite acuzații false.
Aceasta este cel mai probabil strategia pe care Assadi și sustinatorii săi o aveau deja în minte înainte de arestarea sa. Adică, este posibil ca Assadi să fi refuzat să depună o apărare juridică sau chiar să respingă acuzațiile împotriva lui pentru că pur și simplu conta ca Ministerul Iranian de Informații și Justiția Iraniană o să-l elibereze folosindu-se de relațiile cu diversi oficiali europeni.
Belgia este acum pe punctul de a valida această strategie și de a declansa amenințările suplimentare care vin cu ea. Dacă va merge mai departe cu acest targ, guvernul belgian va incuraja regimul iranian să continue să promoveze acuzații false împotriva cetățenilor occidentali care vizitează teritoriul său, înțelegând că acestea pot fi folositi ca monede de schimb pentru a asigura eliberarea teroriştilor condamnaţi de drept, precum şi compensaţii băneşti sau alte concesii.
Schimbul de prizonieri în așteptare ar putea, de asemenea, să stimuleze Teheranul să testeze limitele acestei impunități extinse prin promovarea unor operațiuni teroriste suplimentare în țări care ar putea fi ulterior supuse schimburilor de prizonieri. De fapt, există semne semnificative că regimul încearcă să profite deja de această posibilitate în țări precum Albania, unde aproximativ 3.000 de membri ai principalului grup de opoziție iranian, Organizația Mojahedini Poporului din Iran, locuiesc într-o comunitate auto-construită numită Ashraf 3.
Pe 23 iulie, comunitatea din Asraf 3 urma să găzduiască un miting organizat în favoarea unui viitor democratic pentru poporul iranian, dar evenimentul a fost amânat la sfatul guvernului albanez, care a invocat amenințări credibile ale unui atac terorist. Cu o săptămână inainte, autoritățile albaneze emiseseră mandate de percheziție pentru mai multe proprietăți asociate cu persoane despre care se presupunea că ar fi fost implicate în planuri de spionaj și terorism în numele regimului iranian.
Amenințările care planează în prezent asupra Ashraf 3 amintesc înfricoșător de cele care au fost întâmplate în martie 2018, când agenții iranieni au încercat să atace complexul cu un camion-bombă. Se pare că acest lucru a pregătit scena pentru complotul cu bombe de lângă Paris din iunie anul următor, iar reapariția unei amenințări ar trebui să ridice îngrijorări serioase cu privire la posibila reapariție a unor noi amenintari.
Eliberarea lui Assadi va încuraja amenințarile teroriste. Daca națiunile Occidentale nu iau măsuri serioase pentru a trimite un mesaj de neincredere regimului iranian, schimbul de prizonieri va încuraja Iranul să accelereze o listă lungă de activități agravante, cu consecințe grave pentru poporul iranian, mișcarea de rezistență iraniană și societatea Occidentală.
