Un material cel puțin spectaculos apărut azi în cea mai influentă publicație politică europeană, Politico, acreditează teza că după război, președintele Ucrainei, devenit o veritabilă icoană după invazia Rusiei, ar putea avea parte de o prăbușire dramatică, inclusiv prin nașterea unui nou Maidan. Motivul, scrie Politico, e furnizat de acțiunile extrem de controversate, ținînd de autocrație și nu de democrație, la care s-a pretat Zelenski, sub acoperirea războiului; în plus, îl va prinde din urmă și trecutul dinaintea președinției, incluzînd înființări de firme dubioase off-shore șamd.
Editorialistul Jamie Dettmer a discutat cu surse ucrainene, inclusiv foști înalți demnitari, lideri ai societății civile șamd, care spun că în 2024, cînd se împlinește un deceniu de la ultimul Maidan, care a răsturnat regimul Viktor Ianukovici, ar putea apărea – în eventualitatea terminării războiului – o nouă mișcare de protest, pentru răsturnarea lui Zelenski de astă dată, atunci cînd ucrainenii își vor aminti nu doar ce a făcut el bun, ci destul de multele lucruri rele.
Maidanul din 2014 a avut, desigur, consecințe neprevăzute, scrie Politico, punând în mișcare evenimente care au condus Ucraina unde este astăzi – apărându-se împotriva invaziei ruse ordonate de un Putin revanșard și resentimentar. Și, pe cât de multe repercusiuni a avut acea revoluție colorată, la fel va avea și războiul, care întărește sentimentul național și ridică așteptări uriașe față de un viitor mai bun – așteptări care vor fi greu de satisfăcut.
Un fost ministru al guvernului ucrainean a spus Politico: ”Maidanul ar putea apărea din nou”, cerând să nu fie nominalizat, pentru a putea discuta liber subiecte sensibile – la fel ca mulți alți parlamentari, reformatori și lideri ai societății civile – circumspecți în a vorbi public de teama să nu submineze efortul de război și să alimenteze propaganda Rusiei.
”Acest război a declanșat mari speranțe, iar oamenii vor fi foarte nerăbdători privind schimbarea”, a spus ex-ministrul. ”Vor dori bani, dreptate și finalizarea reformei pe care au cerut-o în 2014, și le vor dori rapid.”
Și, în timp ce navigarea în apele politice furtunoase postbelice ar fi dificilă pentru orice lider, potrivit fostului ministru, ea va fi grea mai ales pentru președintele ucrainean Volodimir Zelensky, deoarece el a devenit parte a problemei – un lider cu tendințe autocratice.
Poate părea surprinzător, văzînd lucrurile din exterior. La urma urmei, de un an încoace, Zelensky a fost înfățișat ca întruchiparea rezistenței ucrainene și chiar ca o icoană a democrației. El este încă aplaudat pentru că a refuzat invitația de a vizita America atunci când tancurile rusești erau la 60 de kilometri de Kiev, iar retorica lui inspirațională de război și discursurile excepționale au fost esențiale pentru a convinge Statele Unite și Europa să susțină Ucraina.
Conducerea lui Zelensky, abilitățile de comunicare și spiritul rebel atrag laude și acasă în Ucraina. Procentele sale în sondaje sunt mari – doar procentele armatei sunt mai mari. Dar observatorii experimentați spun că rata lui de aprobare de 84% este rezultatul unui sentiment de raliere națională în jurul drapelului și prevăd că cifrele lui vor scădea odată ce amenințarea existențială va dispărea – la fel cum au făcut-o la scurt timp după ce comediantul populist a devenit președinte cu o largă majoritate în 2019, după ce a promis că va apăra interesele poporului împotriva celor bogați și a clasei conducătoare.
Din păcate, Zelensky nu și-a putut relua rolul de „președinte al poporului” și în viața reală, sprijinul său scăzând la un moment dat la doar 11% , după ce a demis un prim-ministru reformator, și-a făcut guvern cu prieteni și foști parteneri de afaceri, și nu a performat în materie de anticorupție. În schimb, președintele ucrainean a fost acuzat că a devenit din ce în ce mai dictatorial și că a încălcat legile prin emiterea de decrete prezidențiale pentru a sancționa inamicii, totul în numele luptei împotriva agresiunii ruse – dar, potrivit unor critici, și cu interesul de a-și slăbi oponenții politici.
Cu patru luni înainte de invadarea Rusiei, Zelensky și doi apropiați au fost, de asemenea, implicați în activități financiare offshore. Pe baza documentelor Pandora – care au dezvăluit activitățile offshore ale liderilor politici și ale altor persoane importante din întreaga lume – Proiectul de Raportare a Crimei Organizate și a Corupției a dezvăluit că liderul ucrainean a înființat companii offshore înainte de a deveni președinte, dar a continuat să profite de pe urma acestora și după ce a preluat funcția. Zelensky, la rândul său, a negat orice spălare de bani sau ilegalități privind fondurile.
Deocamdată nu i se fac reproșuri pentru activitățile sale de dinainte de război, spun oponenții politici – dar, după ce armele vor tăcea, vor apărea întrebări cu privire la evenimentele care au condus la război și la motivele pentru care Zelensky a ignorat avertismentele ferme ale serviciilor de informații din Occident cu privire la probabilitatea ridicată a invaziei rusă și nici nu a reușit să pună Ucraina pe picior de război mult mai devreme.