În contextul războiului care afectează Europa, cursa pentru funcţia de viitor secretar general al NATO a început. Jens Stoltenberg a oferit constanţă în contextul în care ţările occidentale se grăbeau să ajute Ucraina să respingă trupele invadatoare ruse. Dar în condiţiile în care mandatul său expiră în septembrie, sporesc speculaţiile despre cine i-ar putea succeda, comentează luni Politico.
Ar putea fi o femeie? Cineva din Europa de Est? Războiul lansat de Rusia complică mult decizia, ce presupune consens între liderii celor 30 de state membre ale Alianţei Nord-Atlantice.
Viitorul secretar general trebuie să asigure un echilibru între încurajarea furnizării de arme Ucrainei de către ţările membre şi consolidarea propriei apărări a NATO – totul simultan cu rămânerea oficială în afara conflictului. Puţini se califică pentru acest rol extrem de sensibil.
Sentimentul general este acela că e nevoie de aer proaspăt”, a declarat un diplomat NATO de rang înalt. Dar aliaţii ar putea ajunge în final să nu-şi asume riscuri, rămânând fideli lui Stoltenberg.
Un diplomat european a rezumat situaţia actuală, incluzând numele vehiculate în trei paliere, în funcţie de intensitatea zvonurilor.
O prelungire a mandatului lui Jens Stoltenberg este opţiunea menţionată cel mai des.
Al doilea palier îi include pe premierul olandez Mark Rutte, omologa sa estoniană Kaja Kallas şi ministrul apărării britanic Ben Wallace.
Al treilea grup, al celor mai puţin frecvent menţionate nume, este format din şefa guvernului lituanian Ingrida Simonyte, preşedinta slovacă Zuzana Caputova şi preşedinta actuală a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (Germania).
Întrucât toţi secretarii generali ai NATO de până acum au fost bărbaţi, există o presiune ca de această dată să fie desemnată o femeie.
”Este timpul pentru o femeie SecGen. Dacă bărbaţii încearcă să-şi păstreze funcţiile pentru totdeauna, reprezentarea corectă a femeilor nu va avea niciodată vreo şansă”, a spus un înalt diplomat NATO.
Unii aliaţi se pronunţă pentru mai multă diversitate regională. Jens Stoltenberg, care deţine funcţia începând din 2014, este un fost prim-ministru al Norvegiei. Cei mai recenţi predecesori ai săi au fost danez, olandez şi britanic.
Mandatul actualului secretar general a fost extins în martie anul trecut, după începerea invaziei ruse în Ucraina. Numeroşi oficiali sunt de părere că încă o prelungire a mandatului lui Stoltenberg, chiar dacă scurtă, este o posibilitate serioasă.
Jens Stoltenberg este perceput ca o oficialitate ce îşi poate păstra sângele rece – şi respecta scenariul – în cele mai grave crize. ”Stoltenberg vrea să rămână”, a afirmat un diplomat aliat de rang înalt.
Dar a-i oferi lui Stoltenberg o scurtă prelungire a mandatului ar putea face ca o viitoare decizie de înlocuire să se bată cap în cap cu competiţia pentru funcţiile de conducere din UE în 2024, ca să nu mai vorbim de viitoarele alegeri prezidenţiale din SUA – un scenariu pe care unii aliaţi ar prefera să îl evite.
Un purtător de cuvânt al NATO a refuzat să comenteze despre aspiraţiile lui Stoltenberg. Întrebat în decembrie despre această chestiune, actualul secretar general al NATO a declarat pentru BBC: ”Mă concentrez pe responsabilităţile mele. Nu speculez în legătură cu ce se va întâmpla după mandatul meu”.
Unii văd candidaţi din Europa de Est drept potriviţi în mod special. Deja înaintea începerii invaziei ruse în Ucraina, a existat scenariul ca alianţa să selecteze un secretar general din est. Unii oficiali din regiune susţin că războiul a consolidat această posibilitate pentru cineva din ţări ca Estonia sau Lituania.
”De ani întregi, ţările din flancul estic avertizează în legătură cu ameninţarea din partea Rusiei”, a explicat o oficialitate baltică.
Ţările din regiune sunt pe primele locuri la creşterea cheltuielilor militare şi în demersurile pentru ca Alianţa Nord-Atlantică să-şi consolideze apărarea.
Un alt nume posibil în cursă este Klaus Iohannis, preşedintele României. Dar el ar putea întâmpina obstacole din partea Ungariei vecine şi opoziţie din partea celor care ar prefera o femeie drept candidat, notează Politico.
Unele capitale occidentale, totuşi, nu ar sprijini astfel de candidaţi în prezent, considerând estul Alianţei – şi ţările baltice în special – drept prea belicos într-o perioadă când în apropiere este dezlănţuit războiul.
