România dorește să construiască șase reactoare nucleare avansate – și de dimensiuni miniaturale – pe locul fostei centrale din orașul vecin Doicești. Există doar o singură problemă: reactoarele la scară mică nu există încă cu adevărat, scrie influenta publicație europeană Politico, avertizînd, totodată asupra riscurilor majore de securitate pe care le prezintă această tehnologie inexistentă în vreo altă țară pînă acum. Practic, subliniază Politico, România e un poligon experimental pe care sunt ațintiți ochii mai multor țări: iese sau nu iese? , transmite Inpolitics.
În prezent, multe țări din blocul comunitar se orientează către reactoarele miniaturale – numite de industrie reactoare modulare mici – Suedia, Franța, Finlanda, Olanda, Estonia, Italia, Polonia, Bulgaria, Belgia și Republica Cehă, toate acestea fiind interesate de această tehnologie. Bucureștiul preia inițiativa. Fiind prima țară din UE care a acordat aprobarea inițială de reglementare pentru noua tehnologie, își propune să instaleze cel puțin unul dintre cele șase reactoare miniaturale planificate la Doicești până în 2030.
Privind munții de moloz pătați de zăpadă care se întind în depărtare pe șantierul de la Doicești, este greu de imaginat că primul reactor va începe să funcționeze acolo în mai puțin de șase ani, scrie Politico.
Deși versiunile anterioare ale acestei tehnologii au alimentat submarine nucleare, portavioane și spărgătoare de gheață, doar două modele din totalul de 108 sunt în funcțiune în prezent – în Rusia și China, potrivit lui Igor Pioro, un cercetător în domeniul nuclear de la Universitatea Ontario Tech, care a scris un manual despre reactoarele de ultimă generație. Acest lucru nu numai că ridică probleme de siguranță, dar a dus și la o supraevaluare dramatică a utilizărilor reactoarelor, a spus el, care ar trebui să se limiteze în mare parte la zone îndepărtate, aflate în afara rețelei, cum ar fi minele din Siberia în timpul iernii, și nu la regiuni cu rețele electrice interconectate la scară largă, cum ar fi UE.
„Toată lumea crede că reactoarele modulare mici pot fi făcute oriunde”, afirmă el. „Ar trebui să se înțeleagă că ele sunt indicate pentru rețelele mici din zonele îndepărtate, unde nu poți aduce combustibil”.
De asemenea, este „absolut greșit” să presupunem că reactoarele futuriste pot fi pornite și oprite atunci când sursele regenerabile nu generează energie, spune Pioro, deoarece acest lucru poate provoca o „uzură foarte semnificativă a echipamentelor”.
Experții sunt, de asemenea, sceptici în privința faptului că tehnologia va depăși problemele legate de costuri și de sincronizare care au afectat în mod istoric industria nucleară.
„Toată lumea este de acord că primele unități vor fi costisitoare și potențial peste prețul pieței”, a declarat Cognet-Dauphin, analistul S&P Global, adăugând că „nimeni nu are o idee corectă” dacă va exista suficientă cerere pentru producția în masă în viitor. În România, Cosmin Ghiță, șeful Nuclearelectrica, spune că „nu vede un posibil risc” de depășire a costurilor și nici de întârzieri „dincolo de 2030”, deoarece „70 sau 80%” din producție este prefabricată și apoi instalată la fața locului. Deocamdată, firma nu are o estimare a costurilor pentru proiect, deși ministrul Energiei, Sebastian Burduja, prezice că va avea nevoie de „miliarde” de euro din partea statului.
Dar Otilia Nuțu, analist de politici energetice la think tank-ul Expert Forum din România, nu este convinsă. Ea susține că statul are un istoric slab în ceea ce privește finalizarea proiectelor energetice emblematice, cum ar fi o uzină de gaz din nordul țării, care a înregistrat întârzieri de ani de zile.
„Guvernul nostru, în general, este foarte entuziasmat de astfel de proiecte”, în special pentru cele care sunt finalizate „de cinci miniștri”, a spus ea, adăugând: „Nu este responsabilitatea lor directă, așa că pot spune orice”.
Acesta este un punct de vedere împărtășit de ONG-urile ecologice.
Guvernul înlocuiește „o energie poluantă cu o altă industrie care prezintă încă anumite riscuri pentru comunitate și pentru mediu”, când ar trebui să caute mai degrabă să dezvolte sectorul de energie regenerabilă, a declarat Laura Nazare, militantă la Bankwatch România.
Adăugând scepticism în jurul proiectului, NuScale, firma americană care construiește reactorul românesc, și-a văzut un contract important în Utah anulat în noiembrie, pe fondul temerilor legate de subscrierile scăzute pentru energia centralei și de creșterea costurilor. Firma a declarat pentru Politico că „nu se așteaptă” ca aceste probleme „să se repete și cu alți clienți”, adăugând că „costurile de capital pentru domeniul lor de aprovizionare au rămas stabile”.
La nivelul UE, reactoarele de mici dimensiuni se confruntă și cu obstacole politice. Dacă Bruxelles-ul va încerca vreodată să finanțeze aceste tehnologii, va trebui să convingă scepticii în materie de energie nucleară precum Austria, Luxemburg și Germania, mai scrie publicația.
