de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Eveniment surprinzător: cel mai mare adversar al Chinei din întreaga clasă politică, deputatul PNL Pavel Popescu, numit adesea de presă mîncătorul de chinezi, a devenit peste noapte susținător înfocat al Chinei. Răsucirea a avut loc, coincidență sau nu, după o vizită oficială la nivel înalt în Cambodgia, țară cu o solidă minoritate chineză și aflată sub o influență majoră a colosului de la răsărit. Dacă nu am ști cît de patriot e liberalul, mai că ne-am gîndi la dedesubturi oculte ale răsucirii.
Pavel Popescu s-a remarcat în timp, cum spuneam, drept cel mai mare dușman al relațiilor cu China. A cerut interzicerea activității Institutului Confucius în România sub acuzația de spionaj pentru partidul comunist, a aplicației Tiktok, a tehologiilor chineze 5G, l-a criticat dur pe Victor Ponta pentru că ar fi cel mai mare lobbyst al Chinei în România, a militat pentru trimiterea de nave militare românești în sprijinul Taiwanului. A pritocit un proiect de lege prin care solicită „blocarea tuturor investițiilor companiilor chineze în domenii denumite strategice pentru următorii 10 ani și condiționarea strictă a lor în alte domenii, pe teritoriul statului român”.
”Urăsc comunismul cu toata ființa mea. Partidul Comunist Chinez nu poate cumpăra libertatea, sănătatea sau viețile românilor ba mai mult, dacă se dovedesc ca fiind adevărate tacticile mizerabile folosite în aceste zile tragice împotriva întregii economii, Partidul Comunist Chinez trebuie să plătească cu vârf și îndesat pentru tot răul făcut” scria el pe Facebook, în pandemie.
Iată, însă, că Popescu o dă la întors cu 180 de grade.
Mai exact, marți, el a adresat o interpelare parlamentară ministrului Muncii, Simona Bucura Oprescu, avînd următorul conținut:
”Beijingul reprezintă al doilea partener comercial al României în afara UE; Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) a anunțat că volumul total al schimburilor comerciale româno-chineze a crescut cu 3,1% în 2022, comparativ cu anul precedent. Republica Populară Chineză este al doilea partener comercial al României, după Turcia, între statele din afara Uniunii Europene (UE).
Totodată, una dintre componentele centrale ale marketingului global chinezesc și proiectarea de putere în raport cu celelalte state europene, inclusiv cele din regiunea Europei Centrale și de Est, este reprezentată de modelul social promovat de acest stat, precum și de eforturile întreprinse de Republica Populară Chineză pentru eradicarea sărăciei extreme. Potrivit Mediafax.ro, „în timp ce inegalitatea dintre bogați și săraci din unele țări continuă să se extindă, China și-a atins obiectivul de reducere a sărăciei înainte de programul ONU. China a oferit sprijin și ajutor țărilor în curs de dezvoltare, contribuind la cauza globală a reducerii sărăciei.””arată deputatul.
El îi solicită, în context, ministrei Muncii răspuns la următoarele întrebări:
”Ca membru al Guvernului României, opinați că Romania ar trebui să-și consolideze un parteneriat strategic cu Republica Populară Chineză?
Cum ar putea Guvernul României să contribuie la consolidarea acestor legături din perspectivă economică și culturală?
Cum vă propuneți să contribuiți, din poziția de ministru al Muncii și Solidarității Sociale, la creșterea consistenței raporturilor bilaterale cu RPC și care ar fi proiectele strategice pe care le aveți în vedere pentru cristalizarea acestui deziderat?
În calitate de ministru, cum vă propuneți să contribuiți la consolidarea acestui parteneriat, din perspectiva socială?
Poate România să preia exemplul chinez în privința eradicării sărăciei extreme?
Aveți în vedere promovarea oportunității deschiderii unui Institut Confucius la Pitești, cu scopul consolidării cooperării cu Republica Populară Chineză în dimensiunea culturală și educațională?
Având în vedere schimburile comerciale importante ale României cu Republica Populară Chineză, dar și afirmația dvs. potrivit căreia Mioveni reprezintă „poarta de intrare a Chinei în Argeș”, planificați anumite acțiuni specifice pentru atragerea investițiilor chineze în România? Dacă da, în ce domenii? Care ar fi impactul social estimat al acestor investiții, inclusiv din perspectiva creării de noi locuri de muncă?”.
