Exploatarea inumană a lucrătorilor din Bulgaria şi România la un abator din Germania a fost dezvăluită într-un documentar publicat de postul SAT 1. Autorul materialului, jurnalista Jana Bernhard, a povestit postului bulgar Nova TV cum a trimis acolo sub acoperire un lucrător bulgar, o femeie cu două diplome universitare, pentru a studia condiţiile de muncă din abatorul miliardarului Clemens Tönnies, relatează Novinite.com conform Agerpres.
Echipa sa TV a fost oprită de maşinile poliţiei germane care au încercat să obstrucţioneze filmarea. ”Există o relaţie între miliardarul Tönnies şi autorităţile locale”, spune Jana. Cu puţin timp înaintea difuzării reportajului, avocaţii lui Tönnies i-au trimis o scrisoare de ameninţare, dar echipa nu s-a lăsat intimidată. ”Principalul scop al filmului nostru este să le luăm muncitorilor teama, întrucât lucrul cel mai trist este că pentru ei este în regulă (că acceptă situaţia n.red). În Germania lucrătorii au drepturi, dar ei pur şi simplu nu le cunosc”, concluzionează Jana Bernhard.
Clemens Tonnies deţine şi clubul de fotbal Schalke 04.
Clemens Tonnies este proprietarul direct sau indirect al firmei Orgapic şi Agro Iulia SRL. Prin intermediul acestor firme face agricultură pe 4.000 de hectare din judeţul Iaşi şi alte 3.000 de hectare în judeţul Botoşani
Respectivul abator a devenit faimos în anul 2020, când acolo a izbucnit un focar de COVID-19 ce a afectat peste 2.000 de angajaţi.
”Am lucrat doi ani la abatorul Tönnies şi rareori terminam lucrul după cele opt ore convenite. De cele mai multe ori lucram 12-13 ore. Menţionam în pontaj orele suplimentare, dar în final acestea nu erau reflectate pe fluturaşele de salariu”, spunea postului Deutsche Welle un român în iunie 2020.
Lucrătorii sunt forţaţi să locuiască câte 8-10 sau chiar mai mulţi într-un apartament şi fiecare trebuie să plătească 200 de euro pe lună chirie. Clădirile de locuit sunt proprietatea unor companii care au legături cu abatorul şi chiria în acestea este de 2-3 ori mai mare faţă de cea obişnuită pentru acea zonă.
Îmi auzeam colegii plângând, de durere intensă şi mâini umflate. Dar ne încurajam reciproc. Ne spuneam: ”Rezistă!”, mărturisea atunci lucrătorul român despre condiţiile de muncă.
Patronul abatorului şi-a cerut apoi scuze în faţa presei germane. ”Mai presus de orice, oamenii sunt importanţi pentru mine şi vreau să le cer scuze”, a promis el după relatarea postului Deutsche Welle.
Aşa că echipa Janei Bernhard de la postul SAT 1 a decis să verifice dacă într-adevăr condiţiile de muncă s-au schimbat la abatorul Tönnies.
Femeia sub acoperire care s-a angajat la acest abator pentru realizarea documentarului, prezentată cu numele de Milena, s-a confruntat cu regulile draconice înscrise în contractele de angajare; este interzis să mergi la toaletă, este interzis să mănânci sau să bei pe culoare. Numai pauzele scurte sunt permise.
”Ne-am întâlnit cu oameni care au slăbit mai mult de 20 de kg într-o scurtă perioadă de timp pentru că nu aveau ocazia să mănânce. Toate acestea sunt înscrise în contractul de angajare, este legal, dar inuman”, spune Milena. Un medic de la ambulanţă care apare în documentar afirmă că un lucrător al abatorului s-a spânzurat. ”Este ca şi când ar fi oameni de mâna a doua, oameni buni de aruncat, ce sunt pur şi simplu înlocuiţi cu următorii de îndată ce nu mai au valoare”, constată jurnalista postului german.
Echipa ei TV a mers la faţa locului şi s-a întâlnit cu lucrători români şi bulgari, dar acestora le era frică să vorbească. ”Ignoranţa şi barierele de limbă ale acestor oameni sunt în mod sistematic folosite abuziv astfel încât compania să poată câştiga cât mai mult de pe urma muncii lor”, explică Jana Bernhard.
Oamenii din Balcani sunt sclavii perfecţi. Ei fac o muncă pe care un german niciodată nu ar accepta-o, remarcă Milena, adăugând că, deşi are două diplome universitare în Bulgaria, ”în ţara mea nu am nicio şansă de a lucra în specializările studiate”. Acesta este şi motivul pentru care tineri educaţi veniţi din România şi Bulgaria ajung să fie exploataţi, ţine să precizeze Jana Bernhard. Pe de altă parte, ”în mass-media este lăudată viaţa din Germania: ”Oh!, veniţi în Germania şi câştigaţi bani frumoşi””, mai explică ea.
Ea descrie totul de acolo drept o ”sclavie modernă”, prin care oameni cu un nivel redus de educaţie sunt exploataţi pentru a-i îmbogăţi pe patronii unei companii germane.
