Home Analize Poetul american cu pașaport rusesc

Poetul american cu pașaport rusesc

0
Ðîññèÿ. Ìîñêâà. Àìåðèêàíñêèé ïîýò è äðàìàòóðã Äæóëèàí Ãåíðè Ëîóýíôåëüä âî âðåìÿ öåðåìîíèè âðó÷åíèÿ ðîññèéñêîãî ïàñïîðòà â Îòäåëå êíèæíîãî ôîíäà Ãîñóäàðñòâåííîãî èñòîðè÷åñêîãî ìóçåÿ. Ïðåçèäåíò ÐÔ Âëàäèìèð Ïóòèí ïðåäîñòàâèë ðîññèéñêîå ãðàæäàíñòâî Ä. Ã. Ëîóýíôåëüäó – îäíîìó èç ëó÷øèõ ïåðåâîä÷èêîâ ïðîèçâåäåíèé À. Ïóøêèíà íà àíãëèéñêèé ÿçûê. Ìèõàèë Äæàïàðèäçå/ÒÀÑÑ
Ðîññèÿ. Ìîñêâà. Àìåðèêàíñêèé ïîýò è äðàìàòóðã Äæóëèàí Ãåíðè Ëîóýíôåëüä âî âðåìÿ öåðåìîíèè âðó÷åíèÿ ðîññèéñêîãî ïàñïîðòà â Îòäåëå êíèæíîãî ôîíäà Ãîñóäàðñòâåííîãî èñòîðè÷åñêîãî ìóçåÿ. Ïðåçèäåíò ÐÔ Âëàäèìèð Ïóòèí ïðåäîñòàâèë ðîññèéñêîå ãðàæäàíñòâî Ä. Ã. Ëîóýíôåëüäó – îäíîìó èç ëó÷øèõ ïåðåâîä÷èêîâ ïðîèçâåäåíèé À. Ïóøêèíà íà àíãëèéñêèé ÿçûê. Ìèõàèë Äæàïàðèäçå/ÒÀÑÑ

Poetul american Julian Henry Lowenfeld a primit, la Moscova, pașaport rusesc. Ceremonia oficială s-a desfășurat la Secția Fondului de Cărți a Muzeului de Stat al Istoriei, în prezența ministrului Culturii, Vladimir Medinski, scrie Vești din Rusia.

”Cu exact o lună în urmă, președintele a semnat decretul prin care vi s-a acordat cetățenia Rusiei. Un moment simbolic, pentru că, s-a întâmplat la câteva zile după ziua dumneavoastră de naștere și a împlinirii a 220 de ani de la nașterea lui Pușkin, iar, în lume, sunteți cunoscut, în primul rând, ca un traducător excelent, poate cel mai bun traducător al lucrărilor lui Pușkin, în limba engleză”, a spus Medinski.

”Scot din pantalonii largi…” a citat, în glumă, Lowenfeld, din Vladimir Maiakovski (”Versuri despre pașaportul sovietic” – n.r.). Și a adăugat, parafrazându-l: ”Citiți, invidiați – sunt cetățean al Federației Ruse”. Poetul a recunoscut că i s-a îndeplinit o dorință și a rugat să i se spună Iulian Andreevici, în maniera rusească. A povestit că, înainte de a naște, bunica lui a citit ”Război și pace”, în traducerea străbunicului lui, Rafael Lowenfeld. ”Iar, bunica, desigur, era fascinată de nobilul prinț Andrei. De aceea, pentru că sunt, deja, rus, vă rog să-mi spuneți Iulian Andreevici”, a explicat el.

Traducătorul a arătat că iubește Rusia și că, în același timp ”iubește America maternă”, unde trăiesc rudele lui și unde se odihnesc strămoșii lui. ”Astăzi am jurat Rusiei, dar, America nu o neg, pentru nimic în lume și rămân american, devenind rus”, a spus Lowenfeld.
Potrivit spuselor sale, bântuie ”un mit rău”, în special în Occident, cum că rus înseamnă ”altceva”, că viața în Rusia este un real ”Leviatan”, că aici domnește doar cruzimea, lenea, beția, ignoranța”.

”Dar, vreau să spulber această minciună și, cu mândrie, în calitate de rus, deja, vreau să le răspund acelor cinici depresivi, cu cuvintele lui Pușkin – ”se spune că nefericirea este o școală bună”. Poate. Dar, fericirea este cea mai bună universitate… Și sunt mândru că am devenit rus. Și sunt fericit aici, în Rusia, pentru că aici iubesc și aici creez”.

Poetul este considerat că fiind unul dintre cei mai buni traducători ai operelor lui Pușkin, în limba engleză. În 2009, el a tradus și a pus în scenă ”Micile tragedii” ale lui Pușkin, la Centrul de Arte al lui Mihail Barîșnikov, din New York. În 2010, pentru cartea sa “Talismanul meu: Poezia și viața lui A.S.Pușkin”, Lowenfeld a primit premiul ”Petropol” din St. Petersburg și a devenit primul străin căruia i-a fost acordat acest premiu.

Ad

Exit mobile version