Președintele UDMR Mureș și șef al Consiliului Județean Mureș, Péter Ferenc a inaugurat, în urmă cu câteva zile, cu mare fast, o poartă secuiască la Ghinești. Este doar una dintre cele promise votanților din localitățile în care populația de etnie maghiară este majoritară, Consiliile Județene din Harghita și Covasna demarând, de ani buni, un astfel de proiect. La prima vedere nimic nelalocul său, ba dimpotrivă, comunitatea secuiască fiind parte integrantă a Transilvaniei.
Totuși, lăsând la o parte oportunitatea unei astfel de construcții în vremuri în care nu mai există timp nici pentru viața de odinioară, observăm că demersul, apărut ca de fiecare dată în an electoral, face parte dintr-un plan bine elaborat de „strategii” UDMR de a-și îndârji alegătorii prin radicalismul pe care-l propagă sistematic.
Într-o asemenea situație, nu mai miră pe nimeni că Soós Zoltán, candidatul dependent de UDMR la Primăria Municipiului Târgu Mureș, și-a “cucerit” votanții nu prin (lipsa de) inițiativă atunci când era consilier local și bloca proiecte semnate cu mâna lui ori prin promisiunile de conjunctură aruncate acum, ci printr-o singură afirmație făcută la proclamarea candidaturii așa-zis independente: “Târgu Mureș va fi poarta de intrare spre Secuime.” Același candidat dependent de UDMR pentru care expresia-slogan “Győzzön vásárhely!” înseamnă “Învingem împreună!”. În fapt, numai din această diferență se deduce foarte clar că alesul UDMR va fi din start pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă. Nu de alta, dar acest (în traducere liberă) “Győzzön vásárhely! Să câştige târgul!” e un îndemn la o luptă (deloc electorală) pe care UDMR o întreține de la înființare. “Győzzön vásárhely!” nu este un slogan de campanie, ci un derivat al unui salut de odinioară, transpus în zilele noastre şi, totodată, un strigăt de incitare la un conflict în care UDMR își asumă ca târgumureşenii să devină victime colaterale.
Revenind la poarta secuiască tradițională, gravată în lemn, ea semnifică identitatea secuilor, precum limba, imnul și steagul lor de sine stătoare. Secuii au luptat alături de Mihai Viteazu, inclusiv în fatidica zi de 3 august 1601, la Guruslău, împotriva lui Báthory Sigismund, iar drapelul lor a fost o parte din biruința pe care domnitorul a luat-o cu el în mormânt. De altfel, de-a lungul timpului, secuii au fraternizat cu domnii Moldovei (inclusiv Ștefan cel Mare și Sfânt) şi Ţării Româneşti împotriva abuzurilor nobilimii maghiare. Din păcate, în ultimele decenii, au fost constrânși în mod accelerat de biserică şi politică să devină simple unelte ale intereselor conducătorilor UDMR şi partidelor aliate, fapt dovedit și prin numărul tot mai mic de secui declarați la recensământ.
Spre marea nemulțumire a agenților electorali străini, gen Hermann Mark Christian, mâna dreaptă, vitregă și veninoasă a candidatului dependent de UDMR, Soós Zoltán, secuii nu vor uita niciodată “Carnavalul sângeros/ Véres farsang”, când în 1595-1596, au fost torturați și măcelăriți de nemeșimea ungurească ai cărei urmași lucrează azi, cu bună știință, la completa lor pieire ca nație. Dar manualele de istorie maghiare nu vorbesc despre aceste episoade.
Întorcându-ne la poarta cu pricina, din 4 în 4 ani, UDMR construiește astfel de edificii.
Dar UDMR ignoră să le spună secuilor de ce li se taie continuu pădurile pe care înaintașii lor le-au păzit sute și sute de ani cu propriile sacrificii cu toate că, direct sau mai pe ocolite, e la putere de 30 de ani.
UDMR nu le zice secuilor nici de ce au printre cele mai scăzute niveluri de trai din țară în condițiile în care guvernează România de 30 de ani.
UDMR nu le explică secuilor de ce li se exploatează până la extrem frumusețile zonei în care trăiesc chiar dacă a avut sau are vicepremieri, miniștri, secretari de stat, parlamentari și alți demnitari prea nedemni să-i reprezinte.
Prin urmare, liderii UDMR nu sunt în măsură să se erijeze în reprezentanții secuimii, o comunitate mândră și dreaptă care va dăinui, nu doar prin simboluri, mai presus de interesele lor meschine.
Cât despre acea atât de clamată “poartă spre Secuime” a candidatului dependent de UDMR, Soós Zoltán, Târgu Mureș merită să fie deschiderea către Occident. O poartă construită de români, maghiari și secui deopotrivă, cu însemne specifice fiecărei comunități. O poartă peste timp, care să nu releve doar durerea din trecut, ci mai ales bucuria de a fi împreună acel oraș cu totul aparte, ocrotit nu doar de Sus, ci mai ales de Jos, de oamenii săi cumsecade.
