Andrei Pleșu – 17 decembrie 2011: ”Sunt obosit. Imi trebuie o pauza”
„Sunt obosit. Am practicat, de cand ma stiu, scrisul ca pe un act de comunicare, ca pe un mod de a oferi ceva – „rambursabil” – unui potential partener de dialog. Or, de la o vreme, scrisul a devenit, din ce in ce mai apasat, o specie a razboiului. A scrie e a iesi la bataie. Imi e tot mai clar ca ma misc intr-o lume straina, pentru care nu sunt pregatit si pe care nu pot si nu vreau sa o asum.(…) Imi trebuie o pauza. Si vreau sa ofer o pauza si altora. Forumistilor mei, de pilda, care, cu exceptia unei minoritati de condeie cuviincioase, se intrec, saptamana de saptamana, sa ma tavaleasca prin micile lor nevroze si frustrari, sa ma ingroape in obscenitati, agramatisme, amenintari, invitatii la spanzuratoare si cimitir. Sper ca absenta mea din gazeta va contribui, cat de cat, la insanatosirea lor sufleteasca”. (Adevărul)
Andrei Pleșu – 11 septembrie 2017: ”La revedere, fac pasul înapoi!”
”Aşadar, la revedere! Îi rog pe cei care îmi atribuie încă o şansă de creativitate, să-mi ţină pumnii: mă voi strădui să nu stau degeaba. Cei care nu dau doi bani pe ideile şi pe moralitatea mea vor scăpa, prin pasul pe care îl fac înapoi, de iritarea (sau furia!) asociate, de-atîta vreme, cu sunetul glasului meu. Vă doresc tuturor o viaţă împlinită, nervi buni pentru a trece, igienic, prin tribulaţiunile istoriei noastre contemporane şi cît mai mult umor! A fost o experienţă utilă, un exerciţiu civic şi stilistic, din care am avut mai curînd de cîştigat. Nu pot decît să mulţumesc redacţiei pentru ospitalitate şi cooperare. Mulţumesc şi cititorilor mei, mai numeroşi decît mi-aş fi închipuit, pentru atenţia cu care m-au onorat. Mulţumesc, de asemenea, forumiştilor care mi-au însoţit, frecvent, articolele cu comentarii ce depăşeau, adesea, cu mult, profilul autorului şi hotarele temelor abordate.” (Adevărul)
Andrei Pleșu – 18 aprilie 2019: ”Decizia mea: fac pasul înapoi”
”Normal este ca, atunci cînd simţi că nu mai aparţii timpului tău, să faci un pas înapoi. Profit, aşadar, de ocazie, pentru a renunţa – cel puţin deocamdată – la orice prestaţie publică (articole, interviuri, conferinţe, colocvii etc.). Păstrez doar rubrica de la Dilema veche, din loialitate faţă de un proiect la care am pus umărul. Decizia mea e un minim semn de consecvenţă, pentru care apelez la înţelegerea cititorilor mei, cîţi vor mai fi fiind…” (Dilema veche)
SURSA: INPOLITICS
