Filosoful Andrei Pleșu iese în apărarea lui Mircea Vulcănescu, cel puternic contestat în ultima vreme pentru pozițiile antisemite și a cărui statuie din București se vrea a fi demolată de către politicieni ai momentului. Într-un articol din ”Dilema Veche”, Pleșu cere dreaptă măsură și amintește că personaje de prim rang ale culturii mondiale, recunoscute și omagiate, se fac vinovate de fapte similare ori mai grave decît cele ale filosofului Vulcănescu, transmite Inpolitics.
”Constat că dezbaterea privind demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Piața Sfîntul Ștefan a scos din nou pe tapet eterna problemă a evaluării de care au parte figuri „complicate” ale culturii naționale. Mi se pare firesc să judecăm fără complezență păcatele cuiva, chiar dacă e vorba de personalități care, dincolo de derapaje, au „livrat” și valoare, contribuții spirituale prestigioase, creativitate meritorie. Trebuie să găsim mereu justa proporție între judecată, contextualizare și iertare. Și, mai ales, să fim echidistanți” scrie Pleșu.
”Adică să nu fim înțelegători cu cei care ne sînt „simpatici” ideologic și radicali cu tabăra opusă. Altfel, dacă mi se spune că Mircea Vulcănescu e definitiv evacuabil de vreme ce pînă și un tribunal de acum cîțiva ani l-a găsit vinovat, va trebui să conchidem că I.V. Stalin, necondamnat de nici o instituție juridică, e nevinovat, sau, oricum, scuzabil(…) Sînt în mod decis pentru dezbaterea publică a tuturor demisiilor morale, a tuturor asocierilor cu universul crimei şi al minciunii. Cer doar să privim cu aceeași rigoare spre toate extremele, ceea ce, din păcate, nu se prea întîmplă. Nu vreau să-i „albesc” pe scriitorii și filosofii vinovați de grave derapaje de extremă dreapta. Dar mi se pare nedrept și riscant să uităm „generos” derapajele de sens opus” mai scrie Pleșu, care îi dă ca exemple pe George Bernard Shaw, Jean-Paul Sartre, Louis Aragon ori Paul Éluard, fie naziști, fie staliniști, dar care azi au recunoaștere, statui ori piețe care le poartă numele.
”Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene. Dar cer același tratament „tolerant” și pentru Mircea Vulcănescu, Eliade, Cioran, Vintilă Horia etc. Apropo: și Aragon, și Éluard beneficiază, la Paris, de cîte o piață care le poartă numele. A lui Aragon a fost inaugurată în 2012, cu ocazia celei de-a 30-a comemorări a morții sale. S-ar zice că borcanele nu se amestecă decît în anumite cazuri. Niciodată în celelalte…” conchide Pleșu.
