Plahotniuc a plecat. Ce urmează.La Chișinău se încheie, aparent, o eră politică, un deceniu în care totul s-a desfășurat sub amprenta unui singur om, care decidea cine și câtă libertate are, cine și câtă politică poate face. Timp de zece ani, R. Moldova a fost în buzunarul lui Plahotniuc. Regret că la București reflexele instituțiilor au fost dominate de aparențele pe care Plahotniuc le-a lăsat în relația cu România. Mai grav este că toți din acele instituții ale statului român au eșuat să înțeleagă și să se situeze de partea cetățenilor care în mod sincer își doreau să scape de teroare.Da, Plahotniuc a fost un Beria al zilelor noastre în R. Moldova și de aceea s-a ajuns în acest punct umilitor în care politicieni proromâni, care nu-și închipuiau vreodată că vor trebui să se alieze cu niște analfabeți proruși, au trebuit să o facă cu scopul de a scoate statul de sub teroarea unui oligarh, care ajunsese în faza diabolică în care confunda propria persoană cu statul R. Moldova.România a greșit că nu s-a situat din prima clipă de partea corectă a situației și nu a recunoscut Guvernul Maia Sandu, așa cum sugerasem de îndată ce fusese instalat, a scris pe facebook liderul PMP, Eugen Tomac.
ANALIZA LUI EUGEN TOMAC
Pentru analiști, polticieni și simpli cetățeni din România și R. Moldova vreau să spun următoarele:
Nu am crezut nicio clipă în argumentele lui Plahotniuc legate de o posibilă agendă ascunsă precum federalizarea R. Moldova. Cunosc oameni integri în vârful ACUM, care nu ar accepta niciodată un asemenea compromis, indiferent cine dintre aliații noștri le-ar cere vreodată așa ceva.
În ceea ce-l privește pe Plahotniuc, acesta nu a fost și nu este interesat decât să fructifice oportunități economice în relația cu România. Nu l-a interesat niciodată ca Bucureștiul să aibă vreo influență reală în politica din R. Moldova.
El este cel care a luat cu japca frecvențele TVR în R. Moldova și nu le-a mai dat niciodată înapoi, deși a promis că o va face.
El este cel care deține, în schimb, frecvențele postului public de televiziune al Federației Ruse și bagă în casele tuturor basarabenilor agenda media a Imperiului din Răsărit. Asta, în opinia mea, este, de fapt, una dintre cele mai subtile forme prin care se ține sub influența Moscovei întreaga societate. Aproape 35-40% din audiența TV din R. Moldova este dominată de acest post de televiziune rusesc, pe care, subliniez, îl controlează direct Plahotniuc de peste două decenii.
În schimb, în timp ce Rusia domină piața media din R. Moldova în proporție de 70%, totul cu acordul lui Plahotniuc, guvernele lui nu au binevoit să pună la dispoziția statului român un sediu pentru Institutul Cultural Român “Mihai Eminescu”. Nu mai vorbesc de accesul presei românești pe piața media din stânga Prutului.
Aceasta este situația prezentată succint, dar exemplele pot continua.
Statul român trebuie să acționeze în interesul tururor romănilor de la est de Prut, nu selectiv, în funcție de anumite personaje. Aici s-a greșit flagrant și am ratat o ocazie bună de a reintra în scenă. Rămâne de văzut cât de rapid putem recupera.
Ce se întâmplă de acum încolo?
Rusia nu l-a lăsat pe Dodon în brațele lui Plahotniuc, deși sunt convins că acesta își dorea acest lucru.
Moscova l-a folosit suficient pe Plahotniuc atunci când l-a instalat pe Dodon în fruntea R. Moldova, dar și-a dorit să scape de un oligarh care a intrat în coliziune cu interesele celor care l-au sprijinit ani de zile în Federația Rusă. Vorbim de structurile statului, dar mai ales, insist pe acest aspect, “mediul de afaceri”. Motivul pentru care Rusia l-a lăsat din brațe nu are nimic în comun cu ceea ce apără Uniunea Europeană și SUA în R. Moldova: nevoia de a avea un stat în care regulile democratice funcționează la un nivel acceptabil și asta se măsoară prin alegeri democratice. Ori, din moment ce Plahotniuc a început cu de la sine putere să anuleze alegerile, așa cum a făcut anul trecut la Chișinau și cum a încercat acum prin blocarea instalării unui nou guvern, încercând să anuleze, în mod flagrant, alegerile parlamentare de anul acesta, a arătat că pentru el democrația și alegerile sunt doar niște scheme opționale și nicidecum valori.
Așa s-au trezit la aceeași masă UE, SUA și Rusia. Plahotniuc i-a “determinat” să vină la Chișinău pentru a media ieșirea din criză, fiecare însă cu agenda și cu interesele sale.
Pentru Maia Sandu începe o perioadă grea, foarte grea, un guvern nou în vreme de criză ar putea să nu aibă viață lungă, dar dacă va reuși să mențină linia implementării rapide a unor reforme necesare pentru a scoate R. Moldova din impas, atunci pariul poate fi câștigat.
R. Moldova va merge spre alegeri anticipate, cel mai probabil, anul viitor. Acele alegeri însă vor trebui să fie libere. Societatea în ansamblul său va decide care e direcția de urmat.
Cel mai probabil, odată cu alegerile prezidențiale din toamna anului viitor vor fi și cele parlamentare, când există șanse mari ca adversarii de ieri, aliații de azi și posibil din nou adversarii de mâine să fie iar în fața unei noi confruntări prezidențiale. Până la o nouă posibilă finală Sandu – Dodon, politicienii proeuropeni trebuie să fie atenți la fiecare pas!
Dispariția de la butoane a lui Plahotniuc creează un context favorabil pentru constituirea celei de-a treia soluții pentru viitorul R. Moldova: consolidarea unui pol politic credibil care să promoveze Unirea cu România!
Acum e momentul și cred că se poate, rămâne de văzut cât de abili și de isteți vom fi de data aceasta!
