de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Fondul arhivistic aparţinând fostei Securităţi şi aflat de trei decenii în fișetele Armatei a fost desecretizat de guvern și urmează a fi livrate la CNSAS. O mișcare fierbinte, care ar putea avea legătură cu cel mai mare an electoral post-decembrist, 2024. Pentru cine bat clopotele?
Conform Hotărârii de guvern, se aprobă declasificarea informaţiilor clasificate secrete de stat, cuprinse în documente emise în perioada 1956-1989 de structuri ale Departamentului Securităţii Statului, aflate în gestiunea Ministerului Apărării Naţionale, „întrucât dezvăluirea acestora nu mai poate prejudicia securitatea naţională, apărarea ţării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare” se arată într-un comunicat al Guvernului.
Dosarele fostei Securități desecretizate vineri sunt în mod categoric explozive, altfel nu ar fi ținut Armata cu dinții de ele atît amar de ani. După cum se știe, la Revoluție, Securitatea și toate dosarele sale au intrat sub controlul armatei, care ulterior a înmînat fondul arhivistic către SRI, după înființarea acestuia în martie 1990. Doar că a refuzat să predea pînă în ziua de azi o anumită parte a respectivelor dosare, iar dacă a făcut-o, în mod cert a avut motive foarte serioase.
În vara acestui an, Germina Nagâț, membră în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității afirma, într-un interviu pentru Deutsche Welle, că armata refuză să predea dosarele Securității pentru că, pur și simplu, ”la trei decenii de la Revoluție, fosta Securitate continuă să controleze statul român”.
”Până la înființarea SRI, arhiva Securității a fost în custodia MApN, însă o parte nu s-a mai întors niciodată la continuatorul legal. Încă mai purtăm negocieri în privința dosarelor din arhivele militare și încă mai sper să apară cândva și rezultate” mai spunea cercetătorea.
Și tot ea oferea și explicațiile acestei bătălii pentru ținerea dosarelor Securității sub obroc:
”Din păcate, cu cât arhiva Securității e mai bine studiată și produce efecte în spațiul public, cu atât devine mai clar că n-a fost vorba doar despre „senzația” că Securitatea a controlat și controlează încă lucrurile, deși impresia asta o aveam mulți, după Revoluție. Acum, cu documentele în față, putem vorbi despre certitudini(…) Am spus odată că Securitatea a asistat la venirea pe lume a statului român democratic chiar în sala de nașteri. Adaug acum că imediat s-a erijat în naș, protector și mai ales „tutore”. Au trecut trei decenii de la Revoluție și pare că tot nu e dispusă să renunțe la acest rol”.
