Patriarhia de la Constantinopol, Athos și Rusia: Ciudățenia din documentul de la Moscova

Calea spre Athos le este închisă de acum încolo ortodocșilor aflați sub patronatul bisericii Ruse? Care sunt consecințele recentei decizii a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse de a rupe legăturile euharistice cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol? Sunt întrebări care îi frământă, zilele acestea, pe credincioșii ortodocși, mai cu seamă pe cei aflați sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, deci și cei din Republica Moldova, care vor trebui să respecte noile prescripții. Cum stau, de facto, lucrurile şi la ce ar trebui să se aștepte credincioşii, explică, în materialul său, Iakov Krotov, autorul şi moderatorul programului „Din punct de vedere creștin”, difuzat de Radio Svoboda, transmite Radio Europa Liberă.

• Decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse se aplică tuturor membrilor Patriarhiei Moscovei, indiferent unde se află aceștia: în Rusia, Ucraina, Belarus sau în alte țări.

• Enoriaşii au interdicția să-și boteze copiii, să se mărturisească sau să primească taina sfântului maslu din partea preoților sau a episcopilor Patriarhiei de la Constantinopol.

• Pe lângă cele amintite, preoții și episcopii, la rândul lor, au interdicția de a ține slujbe împreună cu preoții și episcopii supuși Patriarhiei Constantinopolului.

• În cazul laicilor, deocamdată, nu este prevăzută o pedeapsă pentru încălcarea acestor prescripții. Totuşi, e mai bine să nu vă lăudaţi cu faptul că v-aţi mărturisit unui preot de la Patriarhia Constantinopolului, întrucât riscaţi să provocaţi o reacţie cât se poate de vehementă.

• Botezul constituie un subiect aparte. Dacă dvs. sau copilul dvs. ați fost botezat de o biserică subordonată Constantinopolului, chiar dacă nu veți fi „pedepsit”, s-ar putea să fiţi nevoit să vă mai botezaţi o dată. Este, bineînţeles, o traumă, dar și un act de trădare – nu, nu a lui Dumnezeu, ci a preotului care a oficiat Taina Botezului, crezând că o face o dată și pentru totdeauna.

• În cazul preoților și a episcopilor, forma sancțiunii nu este specificată în mod clar, precizându-se doar că ar fi vorba de „pedeapsa corespunzătoare”, prin care se înțelege, cel mai probabil, că respectivul va fi înlăturat de la oficierea slujbelor religioase și/sau concediat.

• Problema e că în Rusia funcționează principiul „tot ce nu e permis este interzis”, în timp ce în restul lumii se crede în faptul că „tot ce nu e interzis este permis”. În consecință, unii au și conchis deja că cei subordonați Patriarhiei Moscovite nu pot merge la Athos. Nu este așa. Puteți merge la Athos, doar nu vă puteți mărturisi și împărtăși în bisericile de acolo. În schimb, puteți intra și vă puteți ruga în orice biserică subordonată patriarhiei Constantinopolului.

• Vă puteți ruga și în timpul liturghiei oficiate în bisericile Patriarhiei de Constantinopol. Patriarhul Kiril, de exemplu, a asistat în repetate rânduri la slujbele religioase catolice oficiate și s-a rugat în timpul acestora, dar s-a mărturisit și nu s-a împărtășit în timpul acestor slujbe, iar despre rugăciunile sale spunea că nu s-a rugat împreună cu catolicii, ci de unul singur, rostind o rugăciune pentru convertirea acestora la ortodoxie.

• Asupra icoanelor și sfintelor moaște interdicțiile nu se aplică. La fel, nu este interzisă binecuvântarea din partea Patriarhului de Constantinopol și a episcopilor și preoților săi.
• Când vorbim despre Patriarhia Constantinopolului nu ne referim doar la bisericile unde se vorbește limba greacă. Grecia are biserica sa autocefală, Biserica Ortodoxă a Greciei, ce are statut de mitropolie și ar fi ciudat ca aceasta să fie subordonată patriarhului care trăiește în Turcia. Prin urmare, interdicția nu se aplică tuturor bisericilor din Grecia. Cei cărora le este frică să încalce interdicția e bine să verifice de fiecare dată sub ce jurisdicție se află o biserică sau alta.
• Este curios însă faptul că decretul interzice participarea „la tainele oficiate în bisericile subordonate Patriarhiei Constantinopolului”, dar nu există nicio interdicție de a împărtăși, mărturisi sau mirui episcopi, preoți și enoriași ai Patriarhiei Constantinopolului.Poate că este vorba de o scăpare a autorilor documentului, dar poate că este o omitere intenționată.
• A aprobat Patriarhia Constantinopolului autocefalia bisericii ucrainene, a fost emis Tomosul patriarhal cerut de Rada Supremă și președintele Poroșenko? Nu, nu s-a întâmplat așa. Niciuna din bisericile ucrainene existente nu a fost recunoscută drept principala sau „cu adevărat” autocefală. Următorul pas trebuie să îl facă nu Constantinopolul, ci ortodoxia ucraineană. Pentru a obține Tomosul, e nevoie să se întrunească un consiliu la care să participe delegați (laici, preoți, episcopi) din partea tuturor celor 15 000 de comunități ortodoxe din Ucraina.

• Lumina Sfântă, focul haric poate fi adus, întrucât acesta se aprinde la Ierusalim, la patriarhia Ierusalimului, nu cea a Constantinopolului.

• Importanța acestei decizii a Patriarhiei de la Moscova nici nu este atât de mare pentru credincioșii din Rusia. La Moscova, nici nu există nici un templu al Patriarhiei Constantinopolului, deși există biserici ale altor patriarhii. Dar, la Paris, de exemplu, există această alegere – de a merge la o biserică supusă Patriarhiei Moscovei sau celei a Constantinopolului.

• Cel mai mare impact decizia respectivă o va avea asupra Ucrainei, unde există aproximativ 9 000 parohii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, supuse Patriarhiei de la Moscova, și 4 000 de parohia Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei, subordonate Patriarhiei de la Constantinopol.
• S-a mai întâmplat și până acum ca înstrăinarea celor două biserici să degenereze până la negarea reciprocă a validității tainei sfântului botez. Acum, toată lumea va fi obligată să verifice cu atenție cui i se subordonează biserica la care merge. Se va întâmpla așa sau nu, e o altă întrebare.
• Conform canoanelor, divorțul este și el interzis. La fel, este interzisă împărtășirea cuplurilor necununate, „căsătoria civilă” fiind un act de preacurvie pentru cei care respectă strict canoanele. Dar nimeni nu respectă aceste reguli, pentru că în acest caz bisericile riscă să rămână pustii.
• Decizia Sinodului reproduce cu exactitate logica sancțiunilor impuse Occidentului de către Kremlin: nu poți lua comuniune cu produse străine! Dacă vom vedea pe undeva cașcaval italian, îl vom strivi cu buldozerele!
• A schimbat oare decizia Sinodului de la Constantinopol statutul Patriarhiei Moscovei și bisericii ucrainene care i se supune? Nu! Eleganța diplomației bizantine: iertarea unora nu înseamnă condamnarea altora. Înseamnă însă că, de acum înainte, două grupuri, respinse anterior, au posibilitatea să stea împreună cu alții, fără a fi supuse insultelor. Biserica Ucraineană subordonată e Moscovei nu a fost numită schismatică. Acea „Stavropegia”, de care este atât de revoltată Moscova, nu presupune nicidecum controlul asupra întregii Ucraine, ci doar dreptul de a avea una sau mai multe parohii în această țară.

• A fost schimbat în vreun fel statutul Patriarhiei de Constantinopol după decretul Sinodului de la Moscova? Nu. Nimeni nu susține poziția Moscovei. Rușii trezesc teamă, dar nu și respect. Ei sunt considerați străini, barbari, până și de bulgari și sârbi. Antieuropeni. Pe când relația cu Constantinopolul este considerată importantă și pe viitor.

• Putem vorbi despre schisma în Biserică? Nu, deoarece pentru ca o schismă să aibă loc, e nevoie de două părți. Pe când, în acest caz, una dintre părți (Patriarhia Moscovei) afirmă că se izolează, iar cealaltă parte continuă să o pomenească pe prima, să o considere legitimă și să-i ierte „năravurile”.

• Ei bine, nu s-a schimbat nimic? Nici chiar așa. Cred că procesul de auto-suprimare la care s-a auto-supus Rusia a fost preluat deja și de către biserică.