de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Purtătorul de cuvînt al PNL, Ionel Dancă, a anunțat azi, după ședința conducerii partidului, că se ia în calcul convocarea unei sesiuni extraordinare a parlamentului pentru asumarea răspunderii guvernului pentru mai multe proiecte de legi, între care alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Doar că planurile PNL au toate șansele să fie barate de Curtea Constituțională, care s-a pronunțat deja pe această speță.
Opoziția CCR față de asumarea răspunderii pentru modificarea legislației electorale rezultă de pe urma a două sesizări făcute cu ani în urmă, culmea ironiei, de către liberali, cu Ludovic Orban în frunte.
În 2012, spre exemplu, CCR a declarat neconstituțională modificarea legislației electorale de către guvernul PDL, prin asumarea răspunderii pe tema comasării alegerilor locale cu cele parlamentare.
Ce spuneau atunci judecătorii despre modificările la legislația electorală:
”Curtea constată că legea criticată reglementează într-un domeniu – cel electoral – care este de esența regimului politic democratic. Caracterul democratic al unui stat – așa cum statul român este definit în primul articol al Constituției – nu poate fi conceput fără o legislație electorală care să permită, în mod efectiv, exprimarea voinței reale a cetățenilor de a-și alege organele reprezentative, prin alegeri libere, periodice și corecte. Un sistem electoral democratic și stabil, inspirat din această voință reală a celor care, potrivit art. 2 din Constituție, sunt deținătorii suveranității naționale, este de natură să determine o percepție și o atitudine civică corespunzătoare a cetățenilor și, totodată, poate impune o conduită adecvată competitorilor electorali. Or, potrivit art. 2 din Constituție, suveranitatea națională se exercită prin organele reprezentative ale poporului român și prin referendum, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.” Pe de altă parte, conform art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică.
Aceste considerente recomandă ca reglementările în materie electorală să fie dezbătute în Parlament, iar nu adoptate pe calea unei proceduri cu caracter de excepție, prin care Parlamentul este ocolit, dar obligat la un vot tacit asupra unui conținut normativ aflat la aprecierea aproape exclusivă a Guvernului”.
Mai mult de atît, într-o altă speță, din 2009, CCR declarase neconstituțională legea educației adoptate tot de către PDL prin asumarea răspunderii, motivul fiind nejustificarea caracterului de urgență al procedurii:
”În ceea ce privește legiferarea pe calea asumării răspunderii Guvernului, se impun, în virtutea art. 142 din Constituție, precizări menite să cristalizeze o viziune unitară asupra acesteia(…)
Angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi care, neurmând procedura parlamentară obișnuită, este practic adoptată tacit în absența dezbaterilor, Guvernul ținând cont sau nu de amendamentele făcute. La această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obișnuită sau în procedura de urgență nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgență(…) De altfel, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmărește ca acesta să fie adoptat în condiții de maximă celeritate, conținutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanță, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege. Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiții, oportunitatea și conținutul inițiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusivă a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru că exclusivitatea Guvernului este opozabilă numai Parlamentului, și nu Curții Constituționale ca garant al supremației Legii fundamentale”.
Or, decizii precum alegeri locale într-un tur sau două, introducerea sau eliminarea votului uninominal, mărirea sau reducerea numărului de parlamentari etc pot fi considerate utile de către inițiatori, dar în niciun caz urgente, cu atît mai mult cu cît ne aflăm deja mult sub pragul de un an înaintea alegerilor stabilit de Comisia de la Veneția drept limită pentru modificarea legislației electorale.
Pe cale de consecință, rezultă că PSD nici măcar nu ar avea nevoie de o moțiune de cenzură pentru a bloca o lege privind alegerea primarilor în două tururi, ci doar de o sesizare de neconstituționalitate, caz în care ar fi nevoie de o dezbatere a CCR, una care ar reduce și mai mult perioada dintre prezumtiva promulgare și momentul alegerilor, (presupunînd că, prin miracol, judecătorii CCR ar da undă verde liberalilor).
Adică exact ceea ce spune Comisia de la Veneția că nu e firesc să se întîmple într-un regim democratic.
