COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Aflăm dintr-un comunicat al Cotrocenilor că președintele Klaus Iohannis a semnat ieri decretele de decorare a unor personalități din Regatul Țărilor de Jos. Un gest frumos, deși cam ciudat, dacă ne gîndim mai ales la motivarea unora dintre amintitele decorații, ca și la cei decorați.
Deși nu e ziua națională a Olandei, ieri a căzut o ploaie de decorații peste cîteva personalități din Țara Lalelelor. Unele justificate.
Altele, ceva mai greu.
Asta, pentru că o decorație din partea unui stat se presupune că se acordă pentru servicii reale aduse respectivului stat de către cel decorat.
În cazul distincțiilor acordate ieri, să zicem că ele sunt deplin justificate în cazul doctorului Kees van der Vlies, de la Spitalul Maasstad din Rotterdam, locul unde au fost tratați, acum trei ani, cîțiva dintre răniții de la ”Colectiv”.
La fel cum justificată poate fi și decorarea cu Meritul Cultural a lui Jan Willem Bos, traducătorul în olandeză al lui Cărtărescu și al Anei Blandiana. Ori a lui Jan Achtereekte, Președintele Fundației NetSib, creată în urma înfrățirii dintre orașul președintelui nostru, Sibiu, și un oraș olandez.
De ar fi fost doar atît.
Aflăm, însă, și că ”în semn de înaltă apreciere pentru sprijinul acordat României, în perioada în care a îndeplinit funcția de Prim-ministru al Regatului Țărilor de Jos, în vederea finalizării negocierilor de aderare a țării noastre la UE, pentru susținerea dezvoltării relațiilor pe multiple planuri dintre cele două țări, Președintele României a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce Excelenței sale domnului Jan Peter Balkenende. De asemenea, în semn de înaltă apreciere pentru sprijinul acordat României, în perioada în care a îndeplinit diferite demnități ale Regatului Țărilor de Jos și ale Uniunii Europei Occidentale (WEU), în vederea aderării țării noastre la NATO și UE, pentru promovarea constantă a legăturilor româno-olandeze, îndeosebi prin stimularea schimbului de experiență între tinerii ambelor țări, Președintele Klaus Iohannis a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor Excelenței sale domnului Wim van Eekelen”.
De aici, lucrurile devin puțin confuze, pentru că cei sus pomeniți au fost orice, numai susținători ai integrării României nu. Ba, am spune, chiar dimpotrivă.
Nu e deloc clar ce a făcut vreodată pentru România Wim van Eekelen, în afara unor declarații mai mereu defavorabile nouă. Ne amintim, bunăoară, cum decreta în 1999 – la un seminar organizat de European Journalism Center în Maastricht – la adresa țării noastre că “sentimentul la Bruxelles este ca Romania doarme”. ”Perceptia la Bruxelles este ca Romania constituie o problema pentru ca nu exista vointa de a impinge lucrurile inainte” mai spunea el, adăugînd că Romania nu este pregatita, din pacate, pentru integrarea in UE și că ea se va alatura UE, cel mai probabil, peste 10-15 ani. Adică prin 2014, profeție inexactă, din fericire.
Mai știm că, în 2006, parlamentul Olandei a ratificat Tratatele de Aderare a Romaniei si Bulgariei cu o majoritate de aproape doua treimi. O majoritate în care nu s-a regăsit, însă, Alianta Crestin-Democrata, condusa de premierul Jan Peter Balkenende, decorat ieri cu a doua mare decorație a României, ca importanță, și care s-a pronuntat împotriva ratificarii Tratatelor.
Balkenende era atît de pornit contra României încît nu se lăsa înmuiat, cînd și cînd, decît cu prețul unor contracte babane, precum cel din 2004, cînd țara noastră a cumpărat de la olandezi un sistem de rachete ”Hawk” de care ei încercau să scape după ce apăruse bănuiala că sunt producătoare de cancer.
Ambasadorii Olandei la București, în mandatele lui Balkenende și după, atunci cînd nu se ocupau cu traficul de influență pe lîngă ministere, se specializaseră, și ei, în a atrage atenția public și permanent, precum Tanya Van Gool, că România nu a făcut nimic după integrarea europeană, mai ales în domeniul justiției. Ceea ce avea să ducă la o replică nervoasă a președintelui Traian Băsescu: “Nu este obligatoriu ca ambasadorii să ştie situaţia în ţările în care sunt acreditaţi”.
Același Băsescu făcea o trimitere discretă, într-un interviu, la un fenomen binecunoscut, anume evaziunea practicată în România de firme olandeze. Se întîmpla în vremea celebrului război al lalalelor, cînd, după o nouă barare a intrării noastre în Schengen de către olandezi, România le-a blocat accesul pe piața noastră cu un transport de flori: ”Olanda trebuie să ştie că România este angajată într-o bătălie necruţătoare, indiferent care sunt costurile, împotriva evaziunii fiscale, mai ales împotriva evaziunii transcomunitare, care are originea în statele UE, cu finalizare în detrimentul bugetului României. Olanda trebuie să înţeleagă acest lucru”.
Și mai adăuga Băsescu, malițios, că nu România, ci Olanda, prin portul Rotterdam, ”e poarta de intrare a ţigărilor, a alcoolului, a drogurilor. Şi nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia, nu România, din neputinţă, a legalizat consumul de droguri”.
După ce ne-au pus tălpi nenumărate la integrarea în UE și NATO, Olanda se ”ocupă” azi cu blocarea noastră la poarta spațiului Schengen, fiind țara care s-a opus cel mai des accesului României.
Relațiile noastre au fost reci, în consecință
Sigur că e grozav ca o relație rece să fie încălzită diplomatic, iar orice efort în acest sens merită salutat.
De aici, totuși, pînă la a mulțumi prin decorații unor politicieni care au făcut exact pe dos în raport cu motivarea decorării e cale lungă.
Ca mai mereu, Klaus Iohannis lasă impresia că e cu mintea în altă parte și semnează, ca primarul, orice.
Să ne declarăm, probabil, mulțumiți că președintele nu l-a decorat și pe olandezul Geert Wilders, liderul Partidului pentru Libertate, care acum cîțiva ani a lansat un site unde olandezii să poată raporta nemulţumirile lor în legătură cu imigranţii din România. Dar nu e timpul pierdut.
