COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînţeles: „pe mâna cui, în grija cui, e ţara”?
Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria „buruieni grele şi rele” ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna şi cucuta.
Monica Macovei este un caz tipic de transfer al cangrenelor puterii de la un regim politic la altul. Putem spune, după atâtea minciuni și uneltiri antiromâneşti cu care şi-a răsplătit ţara până acum, că această fiinţă poartă în atomii ei, spre propășire, ADN-ul securităţii comuniste. Un fel de canal de scurgere mizer, pornit dintr-o latrină a istoriei şi damnat să transporte toată viaţa lui, până unde are acces, dejecţiile oribile ale torţionarismului.
Unii stăpânesc prin har, alţii prin bani; unii prin dragoste, alţii prin înşelăciune. Primitivii însă, brutele şi lepădaţii de Dumnezeu, încearcă să stăpânească prin frică. Prin teroare, prin ameninţări, prin cruzime, prin minciună agresivă.
Unde aţi încadra-o, aici, pe măselariţa noastră cu breton?
Este bine cunoscut faptul că principalul instrument de torturare fizică și morală a românilor, în vremea securității comuniste, era procurorul politic. Monica Macovei a fost procuror politic în acele vremuri. Mai mult chiar, a rămas procuror politic și în ceața sângerie a evenimentelor din decembrie 1989, când ancheta revoluționari provocatori de „dezordini sociale” de pe poziția apărătorului valorilor roşii.
În semn de recunoaștere și apreciere a cromozomilor regimului de teroare pe care Monica Macovei îi purta în limfă, ca şi el, Traian Băsescu a numit-o pe respectiva buruiană Ministru al Justiției. Pe post de uter purtător al unui monstru programat, ticluit după chipul și asemănarea progenitorilor săi: viitorul DNA.
Nu i se spune Monicăi Macovei „mama DNA”? Ba bine că nu! Şi, încă, cu cât temei!
Primul lucru pe care acest uter în misiune l-a făcut, odată înscăunat ministru, a fost să-și urmeze instinctele atavice: și-a băgat cu grăbire (și fără certificat ORNIS) nasul în arhiva SIPA pentru a adulmeca, a savura și a asimila mizeriile de acolo. În vederea terorizării și șantajării cu ele a colegilor săi, magistrații (era să zic „academicienii”), pentru a-i da monstrului necesara monstruozitate.
Toată justiția „liberă” pe care Monica Macovei a avortat-o apoi, cu titlu de naştere legală şi la termen, s-a fundamentat pe exploatarea și valorificarea ilicită, în interes de clan (clanul băsist), a notelor informative din arhiva SIPA.
Nu o să fac eu, aici, inventarul păcatelor profesionale ale acestei femei. Cei interesați cu adevărat de politică și de istoria recentă a justiției române mutilată în esenţa ei de această măselariţă cu breton, le cunosc prea bine. Iar cei care îi construiesc necondiționat socluri, pentru că sunt complici, ticăloşi or neinformaţi, nici nu merită efortul vreunei demonstrații. Tot ce merită aceștia (și chiar primesc) este rușinea de a a fi asociați, peste timp, unei atât de profunde erori.
Cu cât Laura Kovesi și DNA se afundă mai mult în propriile abuzuri și minciuni, cu atât Monica Macovei, uterul ce a purtat aceste două orori prin inseminare artificială (cine să-l fecundeze natural?), se comportă mai agresiv și mai irațional. Cu tupeul specific aroganţilor seci, care, o vreme, s-au crezut atotputernici (vezi şi Traian Băsescu).
Să-i organizezi baie de imagine la Bruxelles protectoarei lui Portocală şi temerarei luptătoare anticorupţie care nu are curajul să recunoască nici măcar că există (fie şi în sufrageria lui Oprea), ce poate fi autodenunţ de complicitate la poliţie politică mai convingător?
Să pozezi în apostolul dreptăţii şi să nu sufli o vorbă despre îmbârligarea interlopă cu Tapalagă întru violarea arhivei SIPA (şi nu numai…), peste orice limitări procedurale şi legale, cât tupeu şi câtă rea credinţă poate să-ţi aducă în zestre?
Să susţii din pur deviaţionism visceral, fără cea mai mică probă, că poporul tău e unul de borfaşi, care a mobilizat, graţie predispoziţiei lui infracţionale, peste 1,5 milioane de trişori pentru a deturna votul unui referendum, apoi să preamăreşti instrumentul unei oribile discriminări a României, pe numele său MCV, doar pentru că el serveşte de paravan unor abuzuri juridice fără precedent în lumea civilizată, unde anume te poate situa faţă de obârşia ta decât în deşertul repudierii apatride?
Cel mai supărător la o astfel de fiinţă, cu un astfel de comportament, nu este scopul disolut, asumat antinaţional, ci stindardul nobil sub care îşi plasează turpitudinea. Abjecta trădare se face în numele adevărului şi dreptăţii.
„Spre adevăr şi dreptate prin tupeu şi rea credinţă”. Iată iluzia aberantă a unui canal de scurgere deghizat în europarlamentar.
Trebuie să recunoaştem că ar putea fi o bună mantră satanistă.
Sau sorosistă?
Monica Macovei, Raluca Prună, Laura Kovesi, Cristina Guseth…
Ce galerie de harpii. Tocmai bune pentru edificarea unei societăţi deschise, evident!
O Societate deschisă întru anihilarea identităţii naţionale.
La dracu’!
Vade Retro Satana!
