COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Bernd Riegert
Există în sfârşit un text pentru un acord de Brexit. O fi bine? Acesta este doar începutul intrării Marii Britanii într-un viitor necunoscut.
Negociatorilor pentru Brexit din partea UE le-a căzut o mare piatră de pe inimă. În sfârşit premiera britanică Theresa May a avut puterea şi curajul să înscrie acordul de ieşire din UE pe drumul plin de obstacole ce duce spre aprobare. Nu este de la sine înţeles că propriul ei guvern o va urma pe acest drum. Premiera care se confruntă cu presiuni din toate părţile a reuşit să rezolve această chestiune. Adoptarea acordului de despărţire de către UE este de acum o procedură pur formală.
Înţeleptul şi experimentatul negociator-şef al UE în materie de Brexit, Michel Barnier, nu ar fi fost niciodată de acord cu un text dacă nu ar şti sigur că toate cele 27 de state membre îl vor aproba. De aceea reacţiile din partea UE sunt până acum, fără excepţie, pozitive. Summitul extraordinar al UE din 25 noiembrie va fi un moment politic important în drama Brexit, care nu va mai aduce modificări substanţiale detaliatului acord de despărţire. Reuniunea va fi pentru Theresa May ocazia să-şi ia bun rămas de la marea scenă europeană. Bye, bye, Marea Britanie.
Dar un proiect nu este un acord
Guvernul conservator minoritar de la Londra va avea nevoie acum de şi mai multă putere şi curaj pentru a trece înţelegerea prin Camera Comunelor, a cărei atitudine critică este bine cunoscută. Abia după ce Parlamentul va vota înţelegerea şi alte câteva legi adiacente, acordul de Brexit va putea intra în vigoare. Iar astăzi nu e deloc clar că acest demers va reuşi. Theresa May nu se poate, de exemplu, bizui pe colaborarea adepţilor liniei dure din cadrul formaţiunii nord-irlandeze DUP. Apoi este necesară ratificarea acordului de către toate cele 27 de state membre ale UE şi de către Parlamentul European. Aceste două chestiuni de procedură nu vor constitui o problemă, după cum arată lucrurile azi.
Din perspectiva UE, prezentul proiect de acord este o bună formulă de compromis, la care se putea ajunge deja cu luni în urmă, dacă poziţia britanică ar fi fost mai clară şi calendarul negocierilor mai strâns. Abia presiunea timpului şi perspectiva intrării în haos printr-un Brexit lipsit de acord au făcut poziţiile mai maleabile. Totuşi, proiectul de acord nu reglementează decât ieşirea din Uniune. Despre viitoarele relaţii între fostul membru Marea Britanie şi clubul celor 27 el nu spune mai nimic. Acest fapt nu trebuie uitat, oricât de mare ar fi bucuria pricinuită de această primă izbândă.
În principiu, înţelegerea prevede ca totul să rămână ca până acum până la sfârşitul anului 2020. Britanicii rămân în piaţa internă europeană, toate normele UE sunt în continuare valabile, dreptul de liberă circulaţie a forţei de muncă este un pic restrâns şi unele reguli de tranziţie intră în vigoare. Această „fază de implementare” dă britanicilor şi reprezentanţilor UE timp să negocieze şi să afle ce vor să obţină de fapt. Chestiunea dacă Marea Britanie vrea să rămână strâns legată de UE sau preferă statutul unei ţări terţe oarecare nu a fost încă decisă.
Controversa privind frontiera a fost amânată
Dacă până în 2020 nu se va adopta o nouă reglementare, Marea Britanie va rămâne automat, potrivit proiectului de acord de Brexit, în uniunea vamală cu UE, pe termen nelimitat. Irlanda de Nord, care se învecinează cu Republica Irlanda, stat membru al UE, ar rămâne de facto în piaţa internă europeană. Se încearcă, pe cât se poate, ascunderea faptului că ar putea să apară pe undeva o frontieră externă a UE. Dar această complicată regulă „backstop” nu va fi, potrivit voinţei ambelor părţi, niciodată aplicată, fiindcă ele vor să cadă de acord numai asupra unui vag proiect de acord între Marea Britanie şi UE.
În această fază de tranziţie Marea Britanie va fi însă nevoită să accepte norme ale UE, fără a avea drept de codecizie. În plus, Marea Britanie nu va avea drept să încheie acorduri comerciale proprii cu alte state până la semnarea acordului final cu UE. „Take back control” este deviza susţinătorilor britanici ai Brexit. Ei au promis că Londra va redeveni stăpână pe legi, comerţ şi impozite, dar realitatea arată parcă altfel.
Întreaga încleştare în jurul acordului de despărţire demonstrează că, în urma Brexitului, nu-i va fi mai bine nimănui. Nici UE, nici Marii Britanii. În continuare este un mister unde ar putea fi avantajele politice sau economice pentru Regatul Unit. Brexit rămâne o greşeală, chiar şi după izbânda de noaptea trecută.
