Din ianuarie, colaborarea mea cu Europa Liberă România a încetat. Din păcate, au fost doi ani dintre cei mai toxici din punct de vedere uman și dezamăgitori profesional pentru mine. În niciun caz din cauza „brandului” Europa Liberă, care stă la loc de cinste de niște decenii mult mai încărcate istoric ca acum. Dar așa se întâmplă când vii cu mari speranțe și visuri de răsturnat norii într-un proiect nou, menit să fie modern, iar apoi vezi că fructul e de fapt putred sau de-a dreptul mumificat, pe alocuri, în gândire și practici. Sau când persoane pe care le respecți și le consideri profesioniste te dezamăgesc crunt.Este locul din care plec cu cel mai amar gust în 15 ani de presă, nu doar pentru modul agonizant și lipsit de franchețe în care s-a dorit să aibă loc despărțirea, ci mai ales pentru că aici am simțit cel mai acut câteva lucruri, valabile din păcate, mai mult sau mai puțin, în întreaga presă câtă o știu eu, a scris pe facebook Andrei Luca Popescu.
Secția română de la Radio Europa Liberă este condusă de Elena Vijulie Tănase, soția lui Stelian Tănase. Ea a decis recent și întreruperea colaborării cu Vladimir Tismăneanu.
De cele mai multe ori, nu contează cât și cum faci treabă, nu contează calitatea produselor tale, nu contează bunele tale intenții. Contează doar să știi să dai din gură frumos, să nu contrazici șefimea (mai ales când șefimea și-a depășit grav limitele competențelor) și să te poziționezi oportun în raport cu mișcările și intrigile „de birou” sau „corporate”. În principal, nu contează marfa livrată de tine, contează mai ales PR-ul personal. Și, mereu, întotdeauna, pentru eternitate, să nu-ți contrazici șefii, indiferent de cât de inepți ar fi ei. O ecuație pe care eu unul nu mă pricep să o rezolv.Acum, consider că Europa Liberă România se află la momentul în care a sărit din lac în puț. Urez succes în continuare noii echipe, sunt acolo oameni valabili și buni profesioniști, dar și persoane despre care poți să îți pui niște semne de întrebare sau chiar să îți dai liniștit câteva palme în cap. Măcar de mirare, dacă nu de admirație Dar, că tot e o urare în pas cu vremurile, noi să fim sănătoși. Eu o iau de la capăt într-un nou proiect, care va scoate capul în lume când va veni vremea, mai afirmă Popescu.
