Când Laura Codruţa Koveşi a spus pe 20 Noiembrie 2014, dându-se drept exemplu după cazul Bica- Udrea, că “niciodată” nu se vede “cu politicieni cel puţin în timpul liber”, că “interacţioneză doar la întâlniri instituţionale şi la activităţi instituţionale”, când a ţinut să sublinieze că “în timpul liber”, nu se vede cu politicieni şi nici nu se întâlneşte cu ei şi, mai mult, având în vedere calitatea sa de procuror DNA, consideră că asta “este o incompatibilitate cu statutul de magistrat” şi a întărit că asta ar fi “total nepotrivit”, şefa DNA nu spunea tocmai adevărul. (click interviu) S-a văzut cu Sebastian Ghiţă şi când nu era politician, şi când era politician, şi când acesta era trimis în judecată şi inculpat chiar de Parchetul General condus de ea în dosarul Tracia Asesoft, şi când încă din August 2011, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor trimitea unei instituţii de parchet- DNA- o uriaşă sesizare penală pe activităţi de evaziune şi spălare a banilor în caruselul financiar în care încă mai era prins atunci Ghiţă. Speţa stă de mai bine de 5 ani, nelucrată în DNAul condus de Laura Codruţa Kovesi, doar cu expertize făcute, chiar la secţia I, coordonată direct de şefa DNA, scrie pe blogul său jurnalista Sorina Matei.
Acuzațiile Sorinei Matei au greutate deoarece ea a fost până recent un susținător fervent al DNA.
Când declari pe 30 Septembrie 2016, fără să clipeşti, că “nu am fost, nu sunt şi nu voi fi prietenă cu inculpatul Sebastian Ghiţă”, Laura Codruţa Kovesi uita de perioada colaborării de la Parchetul General cu Sebastian Ghiţă, uita că şi Sebastian Ghiţă a pus chiar umărul în 2013 la numirea sa în funcţia de procuror şef DNA fiind unul dintre cei mai mari susţinători ai săi, pe considerente de prietenie şi dosar Vîntu, uita că, prin 2013, chiar mâna sa dreaptă, procurorul adjunct şef al Parchetului General şi ulterior al DNA, Marius Iacob, îi făcea un cadou simbolic şi de nepreţuit lui Ghiţă: îi punea la propriu în piept insigna DNA. Imparţialitate, integritate, eficienţă.La vremea aceea, acelaşi neinculpat Sebastian Ghiţă comitea infracţiunile de corupţie de care este acuzat acum în 4 dosare şi 5 urmăriri penale.La jumătatea anului 2014, înainte de alegerile prezidenţiale, pe numele lui Sebastian Ghiţă, la DNA, mai apare un dosar pe şantaj, ameninţare şi trafic de influenţă, la reclamaţia unui fost director AM Posdru. Timp de 7 luni, din Octombrie 2013 până în Mai 2014, în dosar nu au fost făcute cercetări, iar când totul a apărut public, secţia I coordonată de Laura Codruţa Koveşi, cu procuror de caz şi şef de secţie, Mariana Alexandru, a considerat că denunţătorul nu-şi poate susţine acuzaţiile, a eliminat brusc acuzaţiile de şantaj şi trafic de influenţă ce reclamau competenţa DNA pe speţă, nu a făcut niciun fel de cercetări în dosar şi a declinat cazul Parchetului General, condus de Tiberiu Niţu, prietenul lui Victor Ponta, mai scrie Matei.
Istoria înseamnă şi memorie. Memoria în cazul Kovesi- Ghiţă este dureroasă, din motive diferite, pentru amândoi. Uneori, adevărul iese la suprafaţă şi fără să fie căutat.Când la început de 2015, Laura Codruţa Koveşi s-a gândit să schimbe foaia în privinţa fostului său amic ce comitea infracţiuni chiar în perioada când erau prieteni, era deja prea târziu. Sebastian Ghiţă ştia exact malaxorul în care intrase, cunoştea vulnerabilităţile oamenilor, de unele chiar se ocupase. Şi Ghiţă n-a putut să accepte asta. A vrut să fie intangibil ca şi amicii săi, mai afirmă jurnalista.
Laura Codruţa Kovesi ar trebui să-şi recunoască greşelile în cazul Ghiţă, să facă curat propria instituţie – DNA Ploieşti şi să nu mai ascundă gunoiul sub preş sau la CSM. Ce face procurorul DNA Mircea Negulescu care nu are ştiinţă de carte în materie, nici profesionalism şi nici ţinută de magistrat, n-are nicio legătură cu acuzarea corectă şi adevărul judiciar. Era doar o chestiune de moment, de timp, până când acolo avea să explodeze ceva. Şi a plesnit tot. Vulnerabilităţile au fost exploatate la greu de inculpat. Aşa o instituţie se poate duce în cap.O altă greşeală făcută din oportunism de Laura Codruţa Kovesi a fost abordarea instituţională şi continuă pe care a avut-o în Februarie acest an, după decizia Curţii Constituţionale nr.51, care a exclus SRI de la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Kovesi în mod constant a declarat că DNA nu este afectată de decizie, că DNA se descurcă, că eventual trebuie întărit serviciul tehnic practic inexistent la nivelul DNA, şi că va lucra cu DOS din cadrul ministerului de Interne. Nici atunci Laura Codruţa Kovesi nu a spus adevărul. La nivelul întregului sistem judiciar, s-a ştiut încă de atunci că DNA nu va face faţă, că DOS nu are capacităţile, nici oamenii şi nici antrenamentul supravegherii unor inculpaţi în cazuri de corupţie cu o specificitate şi complexitate deosebite, mai susține Matei.
Profesionialismul nu se măsoară nici în zorzoane efemere, nici în în laudatio fake şi nici în decibeli de aplauze ale străzii, ci în cazul unui procuror acesta este confirmat doar în instanţă prin condamnări definitive şi irevocabile.(….) Calitatea actului acuzării a scăzut în DNA, speţele slabe au început să se împotmolească în instanţe, au venit şi achitările, care vor mai apărea, pentru că dosarele ajung la maturitate în instanţe. Campioana achitărilor este secţia I a DNA coordonată direct chiar de Codruţa Kovesi. S-a văzut asta şi în documentaţia depusă la CSM.Şi ca să compenseze toate acestea, au fost încurajaţi oamenii slabi din DNA să facă eseistică penală. Aşa, DNA a ajuns, de exemplu, să-l inculpe pe Ghiţă în dosarul Ponta-Blair, pentru că în 2012 a ajuns pe liste pentru că l-a adus pe fostul premier britanic în ţară. Aşa a început să se scrie în referate alte prostii: “în ultima perioadă, în politica românească, a apărut o practică potrivit căreia oamenii potent financiar pot accede cu uşurinţă în funcţii de demnitate publică alese”.Dacă n-ar fi de plâns, şi n-ar fi grav, ar fi de râs mult, mai precizează ea.
Şahul pe care l-a dat Sebastian Ghiţă, voit sau nu, a fost pe linie la adresa instituţiilor de forţă ale statului român, şi a scos la suprafaţă şi întreg amatorismul Justiţiei, în principal al acuzării. Ne place să vedem sau nu, ne place să auzim sau nu, ne place să citim sau nu, nicio cucuvea sau bufniţă înţeleptă şi neînsufleţită din birourile DNA nu va putea şterge ruşinea, eşecul şi lipsa de profesionism cu care sistemul judiciar a acţionat în tot ansamblul şi mecanismele sale în cazul Sebastian Ghiţă, este concluzia Sorinei Matei.
