Sistemul alimentar global depinde de comerțul neîntrerupt, energia accesibilă și o climă stabilă, dar toate trei sunt acum amenințate, potrivit The New York Times.
„Niciuna dintre aceste condiții nu pare să fie prezentă astăzi”, a declarat Evan Fraser, profesor la Universitatea din Guelph, care studiază sistemul alimentar global.
Unul dintre principalele riscuri pentru aprovizionare este scăderea recoltei de grâu. Căldura și seceta au lovit principalele țări producătoare, inclusiv Statele Unite, unde se așteaptă cea mai slabă recoltă din ultima jumătate de secol, scrie ziarul. Acest lucru ar putea duce la creșteri suplimentare ale prețurilor, în special pentru țările sărace dependente de importurile de alimente.
În același timp, logistica cerealelor devine din ce în ce mai dificilă – Marea Neagră rămâne o zonă de război, iar atacurile Houthi din Marea Roșie i-au obligat pe transportatori să folosească ruta mai lungă din jurul Africii de Sud. Seceta a redus nivelul apei din Rin și Dunăre, iar un El Niño în creștere creează riscuri suplimentare pentru transportul maritim prin Canalul Panama, notează FT. Vulnerabilitatea sistemului alimentar global exacerbează dependența de un număr limitat de furnizori. Rusia, Canada, Statele Unite, Ucraina și Uniunea Europeană reprezintă o parte semnificativă a exporturilor globale de grâu, în timp ce țările cu venituri mici, multe dintre ele bazându-se pe importuri, rămân principalii cumpărători.
Puține lucruri sunt la fel de importante din punct de vedere politic precum prețul pâinii, notează publicația, iar prețurile grâului, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, au atins deja un maxim al ultimilor trei ani în iulie.
Un război în Orientul Mijlociu ar putea duce la o penurie globală de îngrășăminte și ar putea declanșa o criză alimentară, a relatat Financial Times după începerea operațiunii militare americane împotriva Iranului. Atacurile au perturbat producția de uree, cel mai comun îngrășământ cu azot, iar deficitul de gaze i-a obligat pe producătorii din Asia de Sud să reducă producția.
Situația a fost agravată de închiderea Strâmtorii Hormuz, prin care trec aproximativ o treime din exporturile mondiale de uree. Dacă conflictul se prelungește, consecințele ar putea fi mai grave decât în 2022, a avertizat Veronica Nye, economist senior la Institutul de Îngrășăminte din Statele Unite. Îngrășămintele cu azot reprezintă aproximativ jumătate din producția alimentară globală.
