Două inițiative legislative aflate în atenția Radei Supreme a Ucrainei – una privind posibilitatea recunoașterii găgăuzilor drept popor băștinaș, iar cealaltă referitoare la drepturile educaționale ale popoarelor băștinașe și minorităților naționale – sunt analizate de Anatol Popescu, președintele Asociației „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa, din perspectiva efectelor pe care acestea le-ar putea avea asupra comunității românești și a învățământului în limba română din Ucraina. În textul de opinie de mai jos, autorul compară condițiile prevăzute pentru instituțiile de învățământ ale minorităților naționale cu cele aplicabile popoarelor băștinașe și solicită o reacție a autorităților de la București și Chișinău, scrie BucPress din Cernăuți.
ARTICOLUL DIN BUCPRESS:
„Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te înșeală!”
Din culegerea „Povestea vorbii”, de Anton Pann
La 8 mai anul curent, un grup de deputați din Rada Supremă a Ucrainei a înregistrat Proiectul de lege nr. 15223/08.05.2026, pentru a modifica legislația privind popoarele băștinașe, adăugând găgăuzii, care s-ar fi format pe teritoriul actualei regiuni Odesa.
Proiectul de lege din Ucraina privind recunoașterea găgăuzilor drept popor băștinaș nu a generat un ecou semnificativ sau dezbateri ample în mass-media centrală din România, fiind reflectat doar sporadic de agenții de presă regionale și fluxuri de știri externe, cum adesea se întâmplă la București când vine vorba despre subiecte din sau despre Ucraina.
O verosimilă cauză a acestei indiferențe – mai ales din partea Ministerului Afacerilor Externe din cadrul Guvernului României – în ceea ce privește posibilitatea declarării în Ucraina a statutului de popor băștinaș pentru populația găgăuză ar putea fi aplanarea recentă a relațiilor bilaterale româno-ucrainene prin semnarea la București a Declarației de instituire a parteneriatului strategic dintre România și Ucraina și declararea simultană, la aceeași dată, a instituirii și în Ucraina a Zilei Limbii Române, prin decretul președintelui Volodîmîr Zelenski nr. 235 din 12 martie 2026.
Cert este că grupul în cauză de deputați ucraineni propune următoarea formulare: „Popoarele băștinașe din Ucraina sunt tătarii crimeeni, caraimii, krîmceacii, care s-au format pe teritoriul Peninsulei Crimeea, precum și găgăuzii, care s-au format pe teritoriul regiunii Odesa”.
Anume această formulare se încearcă a fi inclusă în actuala redacție a art. 1 din Legea Ucrainei nr. 1616-IX „Privind popoarele băștinașe din Ucraina”, în locul celei existente: „Popoarele băștinașe din Ucraina, care s-au format pe teritoriul Peninsulei Crimeea, sunt tătarii crimeeni, caraimii și krîmceacii”.
Mai mult, promotorii proiectului de lege privind „autohtonietatea” populației găgăuze din Ucraina, locuitoare în proporție mai cu seamă în partea basarabeană a regiunii Odesa, în Sudul Basarabiei și preponderent în actuala configurație a raionului Bolgrad, pretind pentru populația găgăuză – strămutată în Basarabia acum aproximativ 200 de ani de Rusia Țaristă – și dreptul la o parte din veniturile provenite din utilizarea resurselor naturale aflate pe teritoriul regiunii Odesa.
În acest sens, punctul 3 din art. 7 al actualei Legi „Privind popoarele băștinașe din Ucraina” se dorește a fi completat în următoarea redacție:
„Popoarele băștinașe din Ucraina au dreptul la direcționarea unei părți a veniturilor obținute de bugetele de toate nivelurile din utilizarea resurselor naturale aflate pe teritoriul Republicii Autonome Crimeea, al orașului Sevastopol și al regiunii Odesa către nevoile popoarelor băștinașe ale Ucrainei, stabilite prin prezenta Lege. Lista veniturilor menționate și cuantumul părții acestora care se virează la bugetul corespunzător, precum și tipul cheltuielilor efectuate din contul unor astfel de venituri se stabilesc prin Codul bugetar al Ucrainei.”
Ai dori, dragă cititorule, să afli câte note diplomatice au fost expediate de ministerele de Externe ale României și Republicii Moldova spre Kiev la acest subiect?
Și eu mi-aș dori și sper să se sesizeze autoritățile competente în acest sens cât mai curând.
Să vă explic și de ce.
La 1 octombrie 2026, președintele Radei Supreme a Ucrainei, Ruslan Stefanciuk, alături de un grup de deputați, a înregistrat Proiectul de lege nr. 16119/01.10.2026 „Privind modificarea unor legi ale Ucrainei în vederea asigurării drepturilor educaționale ale popoarelor indigene ale Ucrainei și ale persoanelor care aparțin minorităților naționale (comunităților) din Ucraina”.
Proiectul se prezintă, în opinia mea, drept o nouă tentativă de „optimizare”, printre altele, a învățământului școlar și liceal românesc din Ucraina.
Aflăm cu această ocazie că timp de o lună întreagă, trecută de la 28 august 2026 – data ședinței Comisiei mixte româno-ucrainene privind respectarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, la care nu a fost invitat niciun reprezentant al mediului asociativ sau al instituțiilor de învățământ în care există clase cu predare în limba română din regiunea Odesa și nici măcar consulul general-gerant al României la Odesa, Ministerul Afacerilor Externe al României, cunoscând în mare parte din negocierile cu partea ucraineană conținutul proiectului de lege în cauză, nu a transmis, până la această oră, vreo notă diplomatică sau o poziție publică a României față de noutățile aduse legislației Ucrainei din domeniul educației preuniversitare în limbile minorităților naționale.
Asta în contextul în care a avut suficiente documente, completări și poziționări ale reprezentanților mediului asociativ românesc din Ucraina referitoare la draftul proiectului de lege, care privește direct viitorul comunităților istorice românești din Maramureșul Istoric, nordul Bucovinei, Herța, Hotin și Sudul Basarabiei.
Lăsând și invitând să se ocupe și de acest subiect specialiștii din Guvernul României, diplomații români de carieră, dar și parlamentarii români din ambele camere ale Parlamentului României și din toate fracțiunile, vreau să mai fac o ultimă comparație între abordările „prietenoase”, „strategice” și „de bună vecinătate” de la Kiev în ceea ce privește viitorul școlilor seculare românești din Ucraina.
În ceea ce îi privește pe românii din Ucraina, după ce statul lor de cetățenie a ucrainizat în totalitate câteva zeci de școli seculare românești, pentru a obține din nou statutul de instituție de învățământ secundar general a unei minorități naționale (comunități) din Ucraina, instituția de învățământ secundar general – școală primară, gimnaziu sau liceu – în care elevii studiază în limba română, în calitatea acesteia de limbă oficială a Uniunii Europene, trebuie să aibă mai mult de 50% din numărul total al elevilor care studiază în această limbă.
Vă amintesc: majoritatea acestor școli sau licee nu mai au deja aceste 50% de clase românești – urmare directă, în opinia mea, a politicilor de asimilare implementate de Ucraina, cu acordul tacit al României, în ultimele două decenii.
Revenind la subiectul popoarelor băștinașe și la demersul găgăuzilor de a fi declarați popor băștinaș, dar și la situația altor popoare din Basarabia – de ce nu grecii? De ce nu rușii lipoveni, veniți în Bugeac înaintea găgăuzilor colonizați de țarul rus? De ce nu și bulgarii, al căror țarat a fost atestat aici cu mai bine de un mileniu în urmă? –, în cazul adoptării noilor prevederi referitoare la Legea Ucrainei „Privind educația secundară generală completă” nr. 463-IX, în redacția în vigoare de la 31 iulie 2026, instituțiile de învățământ secundar general – școală primară, gimnaziu, liceu – în care va funcționa o singură clasă (grupă) cu predare în limba găgăuză vor putea beneficia de statutul de instituție de învățământ secundar general a unui popor băștinaș din Ucraina.
În loc de concluzie
- Dacă proiectul de lege va fi votat de parlamentul ucrainean, pentru a fi declarată instituție de învățământ a minorității naționale române – repet, este un statut care a fost desființat de statul ucrainean –, numărul elevilor din clasele cu predare în limba română din școala sau liceul în cauză trebuie să fie mai mare de 50%.
- În cazul declarării statutului de popor băștinaș pentru populația găgăuză din Sudul Basarabiei, care, de-a lungul istoriei, s-a format la sud de Dunăre, iar la începutul secolului al XIX-lea a fost strămutată în Basarabia de Rusia Țaristă – predecesoarea actualei Federații Ruse, declarată stat-agresor de Ucraina –, va fi suficientă existența unei singure clase (grupe) cu predare în găgăuză.
- Dacă se respectă și, mai ales, dacă ne respectă, ministerele de Externe de la București și Chișinău trebuie, în regim de maximă urgență, să ia atitudine, să transmită notele diplomatice aferente la Kiev, precum și să raporteze public asupra aspectelor semnalate mai sus, referitoare la cele două proiecte de lege în cauză, înregistrate în parlamentul Ucrainei la 8 mai 2026 și, respectiv, la 1 octombrie 2026.
- Marele avantaj al acestui statut pentru școli sau licee este următorul:
„Fondatorul [instituției de învățământ], în baza cererii părinților, garantează elevilor posibilitatea de a continua obținerea învățământului secundar general la nivelul corespunzător într-o altă instituție de învățământ secundar general cu statut corespunzător, în care instruirea se desfășoară în limba poporului băștinaș corespunzător din Ucraina, în limba minorității naționale (comunității) corespunzătoare din Ucraina, care funcționează în limitele unității administrativ-teritoriale în care este situat fondatorul”.
Respectiv, în cazul lichidării sau reorganizării școlilor sau liceelor mixte, cu numărul elevilor din clasele românești sub pragul de 50%, fondatorul nu va fi obligat să asigure accesul ulterior la studii în limba maternă. În opinia mea, aceasta ar putea oferi o marjă mult mai mare pentru retrogradarea liceelor în gimnazii și a gimnaziilor în școli primare sau pentru închiderea instituțiilor de învățământ, fără obligația de a asigura continuarea studiilor în limba română.
P.S. La 11 septembrie 2026, în cadrul ședinței Consiliului Regional Odesa, deputații regionali au susținut adresarea către Rada Supremă a Ucrainei privind recunoașterea legislativă a găgăuzilor ca popor băștinaș în Ucraina. Potrivit informației publicate de organizația care a relatat despre ședință, dintre cei 53 de deputați prezenți, 52 au votat „pentru”, iar unul s-a abținut.
