Potrivit datelor Eurostat, România se află în fruntea ratei de sărăcie din Europa, devansând cu o idee şi Bulgaria. Fiecare al treilea cetăţean din România – mai precis 37,3 de procente din populaţie – se confruntă cu sărăcia şi cu izolarea socială. Acest lucru înseamnă că ei se confruntă cu mari lipsuri, sau trăiesc în locuinţe sărăcăcioase sau chiar şi sub pragul de sărăcie relativă – venitul lor pe familie nu atinge 60 % din procentul venitului mediu.
După cum constată Eurostat, după aderarea la UE în 2007 rata de sărăcie a românilor s-a îmbunătăţit (de la 47 la 37,3%), însă în opinia organizaţiilor civile care se ocupă de acest aspect, datele nu oglindesc nivelul real al problemelor. Oricine se poate gândi că rata sărăciei este o medie, iar valorile sunt în unele locuri mai mari, iar în altele mai scăzute. Există însă zone întinse, unde sărăcia este de sută la sută. Unde nimeni nu are de lucru, singura sursă de venit este gospodăria de pe lângă casă, iar accesul la serviciile publice – în cazul în care acestea există – este minimal, a afirmat antropologul Mária Koreck, şeful asociaţiei Divers care se ocupă de proiecte sociale. Zonele de sărăcie pot fi doar la nivel de câteva case, sau pot cuprinde mai multe aşezări. Antropologul a ţinut să precizeze că nu este vorba neapărat de aşezări izolate sau locuite de romi.
La rândul său şi directorul executiv din România al organizaţiei internaţionale World Vision a evidenţiat fenomenul de extindere a izolării sociale. În opinia Danielei Buzducea, în cele mai multe cazuri sărăcia duce la abandon şcolar, or acest lucru înseamnă că nici perspectivele copiilor nu vor fi mai bune faţă de cele ale părinţilor. Nu se întocmesc statistici despre acest aspect, dar datele existente demonstrează că an de an scade numărul elevilor care ajung până la bacalaureat sau reuşesc să termine cele zece clase obligatorii.
În opinia Mariei Koreck proiectul Ministerului Educaţiei referitor la şcoala după şcoală – în cazul în care se va realiza – poate duce la o ameliorare doar în cazul în care copiii familiilor nevoiaşe vor fi într-adevăr ajutaţi la învăţătură şi nu doar la temele pentru acasă. Or, fără un număr mare de cadre didactice şi resurse serioase proiectul nu va putea fi pus în practică. Un ajutor îl poate constitui şi faptul că UE a făcut posibilă proiecte integrate care să poată fi extinde în cazul unei comunităţi date în toate domeniile vieţii. Acestea sunt foarte necesare, deoarece comunităţile sărace se afundă tot mai adânc în mizerie, iar „veniturile lor nu sunt suficiente decât pentru întreţinerea vieţii, iar în acelaşi timp se înmulţesc.”
Potrivit INS, anul trecut 32,8% din gospodării nu au putut acoperi cheltuielile din venituri: 36% au restanţe la întreţinere, iar 16,7% sunt în urmă cu plata luminii. Tot mai mulţi sunt nevoiţi să recurgă la fondurile de rezervă (6,8%), să ceară bani de la rude (17,6%) sau să-şi mai ia un servici (9%). Doar fiecare a şasea familie a putut pleca într-o vacanţă de o săptămână şi doar fiecare a patra şi-a putut permite să cumpere haine noi. Pentru cinema, teatru sau carte s-au cheltuit doar 10, respectiv 15 procente.
