de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Șocantă, indescriptibilă decizia președintelui României, Nicușor Dan, de a boicota funeraliile de stat ale fostului președinte Ion Iliescu, fără măcar a exista o minimă explicație publică. În lumea civilizată, asta chiar e o premieră, dar România a cam devenit campioană la premiere nedorite, din păcate. Nici măcar nu se poate vorbi de vreun conflict al celor doi, nu au fost vreodată adversari politici, nu au avut absolut nimic de împărțit. Gestul său scoate la iveală un caracter mărunt, un prizonier al unor pseudo-precepte morale despre care o fi primit asigurări că dau bine la Bruxelles sau cine mai știe pe unde. Doar că Nicușor nu a arătat lipsă de respect față de omul Iliescu, ci față de instituția prezidențială în ansamblu. Prin gestul său, a coborît țara noastră la un nivel încă mai scăzut decît în bantustanul african, și vom demonstra mai jos de ce.
În aceste zile, în care USR și armata lor de haștagiști năimiți fac circ împotriva funeraliilor de stat pentru un fost președinte, ceva extrem de asemănător se petrece în Africa, mai precis în Zambia, una dintre cele mai sărace, mai necăjite state ale planetei. Deși parcă mai puțin grav decît la noi.
Politica Zambiei ultimilor ani a fost marcată de o bătălie aprigă între președinții Edgar Lungu și Hakainde Hichilema. Lungu l-a învins în 2015, la prezidențiale pentru un rest de mandat pe candidatul opoziției, Hakainde Hichilema, și apoi din nou la alegerile din 2016, pentru un mandat complet. Inițial, Hichilema a contestat rezultatul alegerilor și a intentat o acțiune la Curtea Constituțională pentru anularea acestuia, dar instanța a respins cazul, că numai în România se acceptă așa ceva. În 2017, Hichilema a fost trimis la închisoare timp de patru luni sub acuzația de trădare, după ce convoiul său nu a cedat trecerea coloanei prezidențiale a lui Lungu. Acuzațiile au fost retrase, iar Hichilema a fost eliberat după un val de indignare internațional.
În 2021, Lungu a fost învins la alegerile prezidențiale Hichilema, actual președinte.
În iunie anul acesta, Lungu a încetat din viață la Pretoria, Africa de Sud, țara bantustanului, în urma unor complicații chirurgicale pe care și le trata acolo.
Din acel moment a început circul.
Familia lui Lungu a declarat că acesta a făcut o cerere specifică pentru ca actualul președinte Hichilema să nu participe la înmormîntare. Guvernul planificase o înmormîntare de stat prezidată de Hichilema personal. Procurorul general, Mulilo Kabesha, a declarat presei că înmormîntările de stat cu onoruri militare complete sunt impuse de lege, invocînd o hotărîre judecătorească anterioară privind înmormîntarea primului președinte al Zambiei, Kenneth Kaunda.
Kabesha a declarat: „Înalta Curte a decis că un fost președinte nu este un aranjament privat, nu este proprietate privată, este proprietate națională, iar înmormîntarea sa ar trebui să fie gestionată de stat. În momentul în care este declarat doliu național, legea intră în vigoare.”
Frontul Patriotic, partidul lui Lungu, a acuzat puterea că acestuia i s-a interzis să părăsească țara timp de ani de zile și că, dacă i s-ar fi permis să călătorească mai devreme pentru a primi tratament medical, ar fi fost salvat. Guvernul a negat acuzația.
Ministrul de externe al Zambiei, Mulambo Haimbe, s-a numărat printre oficialii guvernamentali care au zburat în Africa de Sud pentru a convinge familia să nu-l îngroape în Africa de sud, ci să-l aducă pentru onoruri de stat în Zambia.
Mare agitație națională mare.
Nu s-a ajuns la niciun rezultat, astfel că pe 25 iunie, s-a purces la ceremonia de înmormîntare la Johannesburg, cînd a căzut bomba: justiția sud-africană din Pretoria a ordonat oprirea înmormîntării chiar în timpul slujbei din catedrală după o cerere de ultim moment din partea procurorului general al Zambiei.
Judecătorii din Pretoria au dispus ca pe 4 august să înceapă un proces între Zambia și familia fostului președinte pentru a se stabili cum trebuie înmormîntat. În joc nu este doar locul unde va fi înmormîntat președintele Edgar Lungu, ci stabilirea cine are în cele din urmă autoritatea, familiile, statele sau instanțele – de a determina cum o națiune își ia rămas bun de la liderii săi.
La două luni de la moartea sa, fostul președinte al Zambiei e nevoit să aștepte un verdict în justiție pentru a-și găsi locul de odihnă.
Din cauza lui Nicușor, România nu e, deci, chiar unicat planetar în materie de circ ceremonial, dar trebuie să remarcăm că situația e oarecum pe dos, cu o notă bună pentru regimul la putere în Zambia, care luptă pentru onorarea de nivel înalt a fostului președinte, în timp ce familia se opune.
Pe mîna USR, a #reziștilor și a mediocrului nostru președinte am ajuns, iată, mai jos decît africanii.
