COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG)
Doamna Macovei a fost, de la începuturile sale profesionale, un instrument. Transformat, de harul modelator al perversității băsesciene, într-o „sculă”.
Este o vuvuzelă de falseturi, menită a zgâria timpane și a ultragia bune purtări.
Așa cum există „rafinați” ce se extaziază în fața unor mâzgăleli (ei le zic picturi) realizate prin stropșit de roșii putrede peste scursură de ouă clocite, tot așa există și admiratori ai doamnei Macovei. Care ar putea fi caracterizați ca fiind: „colonie de bizari, ori stupizi ori mercenari”. Rima, neintenționată, este doar o întărire a afirmației mele oferită, bonus, de undeva de sus.
Monica Macovei aduce tot mai mult, pe măsură ce trece timpul, a zgripțuroaica Ježibaba din Rusalka.
Dominată de tonuri pământii, cu bretonul ei zburlit de jună sexagenară, preferă mătura de nuiele pentru aparițiile publice de speriat națiunea.
V-o mai amintiți cum sărbătorea dezlănțuită, de la un gemuleț mansardat de WC, eșecul referendumului anti-Băsescu din 2012? Înghesuită adolescentin în euforicul Mihai Neamțu, sedusă de atuurile olfactive ale acestuia (transpirația de la subraț și funia de usturoi din jurul brâului), se lăsa copleșită de deliciul momentului: poporul român, această adunătură de hoți și nespălați împotriva căreia luptase toată viața ei de procuror comunist și de ministru băsist, mai fusese învins o dată. Ura!
Ieri, la Strasbourg, imaginea evocată mai sus s-a reeditat ca marker patologic. Într-un delir antiromânesc ce nu mai surprinde de mult, cu ochii ieșiți din orbite, cu părul în dezordine și refuzând ca la șatră să se lase dusă de la tribună, doamna Monica Macovei s-a stârnit din nou împotriva poporului român, cum spuneam o adunătură de corupți și prostovani (pentru ea).
Rezultatul? I s-a tăiat microfonul fără menajamente, ca oricărui tupeist ce se crede peste tot în lumea lui de privilegii și care nu ține cont deloc nici de reguli și nici de vorbă bună.
O ascultam mințind gros, mințind în rafală, mințind agresiv, mințind crispat și o încredere că această porcărie se apropie de sfârșit mă umplea de satisfacție.
Doamna Macovei, turmentată de lingușeli și de vaporii puterii, și-a constituit, pentru alegerile trecute, un partid. Electoratul ei s-a dovedit a fi atunci, la apogeu, sub 1%, adică mai puțin de 100 000 de oameni care aveau încredere în ea. Ulterior, după prestațiile antinaționale din Parlamentul European, și acest mic grup de susținători s-a evaporat.
Prestațiile Monicăi Macovei, autoconsiderate pro-justiție, pro-statul de drept și anti-corupție, nu sunt în prezent altceva decât teste de prostie date celor care încă se mai uită în gura ei.
Până și gradații cu costum peste uniformă de la DIGI24, până și penibilii cu 3 telespectatori de la Realitatea TV, au recunoscut, mai direct sau mai aluziv, că doamna Monica Macovei nu a fost deloc inspirată în luarea sa de cuvânt de ieri.
Părerea mea este că nu despre lipsă de inspirație e vorba, ci de panică. Doamna Macovei, pe lângă faptul că își vede popularitatea prăbușită la cote microscopice, mai este încolțită și de scandalul SIPA. Acolo unde domnia sa a făcut, în 2005, niște abuzuri extrem de grave. Adăugat la asta amănuntul că mandatul dânsei de europarlamentar expiră peste un an (precum și cel al Laurei Kovesi, protectoarea din umbră), viitorul capătă tonuri sumbre.
De-asta Monica Macovei este atât de agitată și minte atât de grosolan. Se teme îngrozitor de tare de nota de plată ce va urma schimbării. Căci schimbarea va veni!
