de Bogdan Tiberiu Iacob – articol apărut pe Inpolitics în 19 iunie 2009, sub numele ”Nepotul ”Vulpii”, comisar european?”
Dacian Cioloș reprezintă un caz aparte în politica autohtonă. Deși un ilustru anonim, până nu demult, el recuperează în forță, fiind la un pas de a-și adjudeca, după postul de ministru, pe cel de comisar european. Culmea e că anonimul de mai ieri beneficiază, deși nu e membru de partid, de un misterios sprijin politic din partea a patru formațiuni politice de prim rang, ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare.
Independentul celor patru partide
Când vorbim de sprijin, începem cu PNL-ul lui Tăriceanu, care l-a propus pe Cioloș ministru al Agriculturii, deși nici măcar liderii marcanți ai partidului nu auziseră de el, până atunci. “Ne-am trezit, în Biroul Permanent, puși în fața unui fapt împlinit , ni s-a comunicat, sec, că el va fi ministru” își amintește un lider ar partidului, contactat de Inpolitics. Exact scenariul care a fost folosit, de altfel, și în cazul lui Cătălin Predoiu. Cu o promptitudine încă și mai suspectă, președintele Băsescu a semnat învestirea în funcție, iar tânărul Cioloș a ajuns, din sub-secretar de stat, direct ministru, în dauna mult mai greului Ilie Bolojan, secretar general al guvernului, în acel moment. Acum, candidatura sa la postul de comisar european e susținută de PD-L, de PSD – care a amuțit brusc, deși făcuse mare tapaj pe marginea dreptului de a impune propriul om în postul de comisar european -, ba chiar și de UDMR. Supercompetență profesională? Să fim serioși, chiar dacă ar fi așa, acest lucru e ultimul care contează în România cu deficit de tinichigii și ospătari, și unde EBE-ele, Udrele și Becalii ajung supergrei politici. Nici teoria că pe Cioloș îl dorește Bruxelles-ul nu prea e viabilă: România a dovedit încă de la obținerea primului post de comisar european că pe primul plan se află interesele politice interne, iar pentru înlăturarea lui Vosganian s-a orchestrat, reamintim, un întreg scandal. Adevărul e că Dacian Cioloș chiar reprezintă o nebuloasă, prin prisma carierei sale fulgerătoare, la vârf. După plecarea lui Tăriceanu din guvern, în loc să se prăbușească înapoi, în anonimat, Cioloș și-a continuat ascensiunea. S-a vehiculat numele lui pentru postul de consilier prezidențial, mai apoi și-a permis luxul, în ianuarie, de a refuza postul de secretar de stat la Agricultură, oferit de pesedistul Ilie Sârbu. “Nu ar fi un lucru bun nici pentru mine, nici pentru actualul ministru care va veni cu echipa lui de lucru, nu cu a mea. În plus, vreau să îmi păstrez independenţa faţă de orice partid politic, aşa cum am făcut şi până acum”, declara presei, atunci, Dacian Cioloş. El anunțat, totodată, că se va întoarce într-una dintre instituțiile de la Bruxelles, unde mai lucrase, pentru a se ocupa de politicile agricole şi de dezvoltarea rurală. Ciudat, astăzi există informații că Cioloș era, încă de atunci, în cărți pentru un post de comisar european, după alegerile in iunie.
Susținut de imperiul ardelenesc?
<Să fie, oare, explicația misterioasei protecții de care pare să se bucure Cioloș relația de rudenie care i se atribuie cu legendarul Virgil “Vulpea” Ardelean, fostul șef al “Doi și un sfert”, ambii fiind din Sălaj? Despre faptul că Cioloș ar fi nepotul lui Ardelean s-a vorbit încă de la neașteptata sa numire la ministerul Agriculturii, fără a exista dezmințiri din partea vreunuia dintre cei doi. Dacă informația e veridică, s-ar putea contura ipoteza unui prezumtiv comisar european promovat și susținut de uriașa încrengătură politico-afaceristică ardeleană, care îi cuprinde, între mulți alții, pe Boc, Blaga, Ioan Rus, Ilie Sârbu, Virgil Ardelean, Attila Verestoy, Laszlo Borbely, Liviu și George Maior, Cozmin Gușă, Toma Zaharia, Alexandru Farcaș, Vasile Dâncu, Vasile Pușcaș, Marius Nicoară, Virgil Măgureanu, Arpad Paszkany etc.
