COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Subiectul zilei: Elena Udrea și Alina Bica au fost reținute de poliție în Costa Rica. Prea multe nu se știu la această oră, iar semne de întrebare ar fi destule. Cel mai important: de ce așa, hodoronc-tronc, cînd de existența celor două se știa de luni de zile, nici măcar nu se ascundeau? Peste toate, un anumit element al poveștii care pare să fi scăpat majorității comentatorilor trimite cu gîndul la adevărate grozăvii.
Conform presei costaricane, la arestarea celor două femei au participat membri ai poliției locale, ai Interpol, ai Agenției de Anchete Judiciare, organ care funcționează pe lîngă Curtea Supremă și se ocupă de marea criminalitate și, foarte interesant, ai serviciului de informații, Direccion de Inteligencia y Seguridad Nacional(DIS).
Acest serviciu e unul un pic diferit de SRI-ul nostru, în sensul că are o singură atribuție legală: aceea de a-l informa pe președintele țării în legătură cu fapte care țin de siguranța națională.
Or, indiferent cum am da-o, Udrea și Bica, ambele condamnate pentru corupție în România, nu prea par să prezinte un pericol real pentru siguranța națională a țării de peste Ocean.
Cu atît mai mult cu cît ele sunt prezente de multă vreme acolo, și nici nu se ascund; mai mult, Udrea dă și interviuri, face pictoriale, a născut șamd.
De ce s-au decis brusc autoritățile din Costa Rica să aresteze două femei – una proaspătă mamă – care se află în procedura de analiză a cererii de azil politic?
Și de ce la arestare au luat parte oamenii serviciului secret DIS, despre care aflăm și că le urmărea de mai mult timp?
Nu putem face decît speculații, deocamdată:
E posibil ca DIS să fi intrat recent în posesia unor informații conform cărora cuplul Bica-Udrea se ocupă de chestiuni cam neortodoxe pe teritoriul patriei de refugiu. Fosta șefă a DIICOT, reamintim, și-a deschis deja firmă în Costa Rica, iar Udrea declara încă din mai că vrea să facă același lucru.
O lună mai tîrziu, RISE Project, OCCRP și săptămânalul ”Semanario Universidad” din Costa Rica relatau, într-o anchetă la fața locului, despre modul în care un grup mixt de români și costaricani au pus pe picioare o rețea care ar oferi servicii all-inclusive celor care vor să evite pușcăria. ”Pachetul all-inclusive conține: cazare, asistență pentru înființarea de firme, medierea unor investiții și, în unele cazuri, chiar și servicii matrimoniale”.
E momentul să facem o mică pauză și să relatăm un lucru spectaculos care a scăpat întregii prese de la noi acum cîteva săptămîni. În vară, în Costa Rica a fost arestat un fugar român care fenta justiția de 16 ani, împreună cu tatăl său, în urma unei condamnări pentru crimă.
Luna trecută, din arest, el a dat un interviu presei costaricane, în care relata un fapt stupefiant: anume că fuga sa și a tatălui (decedat ulterior) în Costa Rica se făcuse la indicațiile șefului de atunci al poliției române – chestorul Florin Sandu -, care le făcuse, pe deasupra, rost de pașapoarte cu vizele necesare și 5.000 de euro ca să aibă de drum.
De ce s-ar fi implicat șeful poliției în fuga din țară a unor criminali?
Și de ce neapărat în Costa Rica?
Există, oare, cu adevărat o filieră în această micuță țară prin care se oferă adăpost unor mari infractori?
Dezvăluirile Rise Project par să confirme acest lucru.
Dacă așa o fi, să se fi integrat și Udrea & Bica în respectiva rețea?
Toate astea, în condițiile în care costaricanii sunt tot mai iritați de faptul că țara lor a ajuns un paradis al fugarilor internaționali, după cum am mai avut ocazia să scriem.
În acest caz, informații fierbinți furnizate de serviciile de la noi omologilor costaricani ar fi putut crea suficientă agitație pentru a justifica brusca monitorizare a celor două fugare și, în final, arestarea lor.
Destructurarea spectaculoasă și cu tam-tam mediatic a unei asemenea rețele i-ar fi de mare folos inclusiv actualului președinte costarican, care la nici cîteva luni de la alegeri se confruntă cu grave probleme. Ieri dimineață, spre exemplu, Carlos Alvorado Quesada a fost atacat de un grup de protestari nervoși în zona Teatrului Național din San Jose, fiind evacuat urgent cu ajutorul sepepiștilor după ce asupra lui se aruncase cu dispozitive metalice artizanale, folosite în general la spargerea cauciucurilor de mașini.
Unele informații neoficiale acreditează ideea că operațiunea de arestare s-ar fi făcut în urma unei solicitări venite dinspre biroul Interpol din Mexic, ceea ce ar trimite cu gîndul la mîna FBI, bine înfipt în țara vecină.
Ar fi plauzibil, anticorupția de la noi păstorită de americani se află în grea suferință, iar aducerea în țară a cuplului Udrea-Bica ar reprezenta o mare gură de oxigen, cu mesajul ”Nimeni nu scapă, indiferent cît de departe s-ar ascunde”.
Interesant e că așa numitele notificări roșii pe care se spune că Interpol le-ar fi transmis pe adresa celor două fugare nu apar nici pe siteul central al acestuia, nici pe cele ale birourilor din Mexic și Costa Rica. (Pe cel din Costa Rica apare, în schimb, un alt român, Daniel Ionuț Gringuș)
La fel de interesant e că, cel puțin declarativ, Udrea și Bica nu vor putea fi trimise în România indiferent ce s-ar întîmpla, pînă nu se finalizează analiza cererii de azil politic.
Chestionat în iunie de ziariștii de la ”Semanario Universidad”, Esteban Lemus, președintele tribunalului administrativ pentru migrație din Costa Rica, a explicat că cererea statutului de refugiat și procesul ulterior cererii elimină posibilitățile de extrădare sau deportare.
În acest caz, rămîne valabilă ipoteza că cineva a vrut să se asigure că Udrea și Bica vor fi puse sub control judiciar sau chiar sub arest la domiciliu pînă primesc răspunsul vizavi de azil, pentru ca în cazul unui refuz să poate fi săltate imediat și aduse în țară. O tăiere, dacă vreți, a ”retragerii” în altă țară.
Dacă ele vor fi totuși deportate în zilele următoare, nu poate însemna decît că au călcat strîmb și pe parcursul șederii acolo, încălcînd condițiile pentru statutul de refugiat. Ori că sunt victimele unei înțelegeri oculte de nivel foarte înalt.
În media de la noi se vehiculează și că totul ar fi un aranjament al serviciilor de la noi, o diversiune menită să acopere scandalul ordonanței pe justiție pe care urmează să o dea Tudorel Toader în perioada următoare.
Posibil, dar cam greu de crezut.
