Mircea Geoană declară că oficialii ruşi „încearcă prin declaraţii tot mai provocatoare să determine reacţii în escaladare din partea autorităţilor române în crearea unei perdele de fum şi a unui sentiment de insecuritate la nivel zonal. Scopul nu este acela de a ameninţa militar România, pentru că nu acesta este tipul de politică pe care Rusia îl urmăreşte în cazul României, pentru că este clar că şi cu NATO şi cu prezenţa americană este greu de crezut că Rusia ar ajunge la un conflict direct cu un stat NATO, care în clipa de faţă este un stat mai important decât oricând pentru Alianţa Atlantică, este cazul României. Ei încearcă să inducă în opinia publică din România un sentiment de insecuritate, un sentiment de risc iminent, care nu este de fapt un risc, este un risc în Ucraina (…), în Transnistria este o problemă care probabil va fi activată de Rusia într-o formă sau în alta, dar nu România ca teritoriu suveran„.
Fostul ministru de Externe consideră că „şi reacţia Bucureştiului trebuie să fie extrem de calibrată. Vorbeşte un militar la Moscova, răspunde eventual un militar la Bucureşti. Vorbeşte un zănatec extremist din Rusia, nu te apuci să-i răspunzi oficial unuia care bate câmpii prin Duma de Stat, cu tot respectul pentru parlamentarii de acolo, pentru că e clar că ei joacă pe un registru destul de larg de comunicatori, iar la noi de multe ori intrăm în această capcană. Nu spun să nu răspunzi, dar de multe ori, răspunsul nostru trebuie să fie un răspuns care să pună lucrurile la punct, cum este cazul scutului de la Deveselu: nu are de-a face cu interesele de securitate ale Federaţiei Ruse. Punct„.
În opinia lui Mircea Geoană, „şi autorităţile române au un rol în contracararea de o manieră la fel de inteligentă, ăsta e un joc sofisticat, ăsta nu-i un joc pe care-l faci într-un comunicat de la Ministerul de Externe, este un joc de contrapropagandă, care se face de către profesionişti, aşa cum ruşii îl fac profesionist„.
Senatorul subliniază că România nu riscă să fie atacată de Rusia: „Risc de natură militară propriu-zisă nu există. În schimb, acest tip de război asimetric, în care şi propaganda şi mijloacele economice şi mijloacele de a folosi vulnerabilitatea din sistemul de multe ori prea puţin performant al administraţiei statului român sunt vulnerabilităţi pe care evident, o putere ostilă încearcă şi uneori chiar şi reuşeşte să le folosească„.
