Uniunea Europeană se îndreaptă practic spre o Europă cu mai multe viteze, în pofida retoricilor diplomatice, şi nu există nicio cale de armonizare a diversităţii de poziţii ale statelor membre, în actuala stare de lucruri din politicile naţionale şi stare de spirit a opiniei publice de pe continent, constată Mircea Geoană, preşedintele Institutului Aspen România, într-un articol apărut joi pe portalul Institutului Aspen Italia.
Mircea Geoană aminteşte că România va deţine preşedinţia Consiliului UE în primul semestru al lui 2019, iar summitul UE de la Sibiu prevăzut pentru 9 mai anul viitor, care va fi chemat să-şi dea avizul atât cu privire la consecinţele legale ale Brexitului, cât şi asupra Perspectivei financiare 2021-2018, va fi totodată ultimul înainte de noile alegeri europene, care vor contura o nouă realitate politică.
Anii de după criza financiară globală au fost un carusel pentru Europa şi pentru lume şi au prilejuit ascensiunea unui val de mişcări populiste şi anti-sistem. Tabuuri ca democraţia liberală, independenţa justiţiei sau statul de drept sunt contestate făţiş, partidele tradiţionale se prăbuşesc, forţele secesioniste şi centrifuge câştigă teren, consemnează politicianul român.
Situată la frontierele UE şi NATO, pentru România unitatea şi coerenţa europene şi transatlantice sunt esenţiale, dar semnele sunt proaste pe amândouă fronturile, avertizează Mircea Geoană: de la împărţirea poverii în NATO până la schimbarea climatică şi politicile tarifare, SUA emit cuvinte, tweet-uri şi decizii alarmante. În Europa, viziunile despre viitor sunt diferite şi uneori opuse: viziunea entuziastă a preşedintelui francez Emmanuel Macron despre Europa şi propunerile sale de a merge înainte vor întâmpina cel mai probabil opoziţie din partea altora. Cuplul franco-german – dacă va reuşi să se sincronizeze – nu va fi suficient pentru uriaşa sarcină de a alinia atâtea opinii şi interese divergente. În interiorul şi în afara eurozonei, tendinţele centrifuge şi alianţele regionale prosperă.
Din punct de vedere românesc, o Europă cu un nucleu de naţiuni dispuse şi capabile să avanseze spre o integrare mai profundă şi mai multe periferii orbitând la diferite viteze ar fi cel mai mare pericol. Experienţa răspunsului ipocrit primit de România de la unele capitale în legătură cu aderarea (şi a Bulgariei) la Schengen, în pofida evidentei noastre pregătiri, permite să ne facem o idee despre cum vor fi recepţionate pe viitor chestiuni mai complexe, cum ar fi adoptarea euro de economii mai slabe, notează Geoană.
Corolarul unui asemenea scenariu constă în reapariţia sferelor de influenţă şi a competiţiei între marile puteri în această parte a Europei, dar nu numai. Cu unele excepţii pe flancul estic, majoritatea capitalelor europene coboară tonul sau devin de-a dreptul slabe în faţa Rusiei, ambivalente în ce priveşte America şi vulnerabile în faţa mercantilismului agresiv al Chinei.
În condiţiile în care întregul Occident pare să-şi piardă controlul şi rolul dominant pe scena internaţională, există un viitor pentru Europa? Românii, în general, cred că mai avem şansa de a avansa cu proiectul european şi de a ne menţine relevanţa în noua ordine mondială. Cum vom realiza acest lucru? Greu, dar nu imposibil. Reţeta este aceeaşi ca la înfiinţarea Europei, acum 60 de ani: o percepţie comună asupra riscurilor şi oportunităţilor, o lume în mişcare şi – partea cea mai dificilă – lideri vizionari şi îndrăzneţi. Să sperăm că de această dată reţeta va funcţiona, conchide semnatarul articolului.
