Scriitorul Mircea Cărtărescu spune că nu şi-a exprimat niciodată părerea cu privire la ce anume din scrierile sale să apară în manualele şcolare,dar a explicat că de unele dintre acestea nu este foarte mândru,iar autorii contemporani ar trebui să fie consultaţi despre ce ar dori să apară în manuale.
Aflat la Constanţa, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Ovidius, Mircea Cărtărescu a declarat, într-o conferinţă de presă, că nu i-a cerut nimeni, vreodată, dintre cei care alcătuiesc manuale şcolare, să-şi dea cu părerea în privinţa textelor care-i sunt preluate.
„Sigur că acordul mi l-au cerut. Au ales ce au vrut ei şi, cu unele dintre textele care sunt în manualele şcolare, din ce am scris eu, sincer vă spun, nu mă mândresc. Puteau fi alese texte mai bune. Unele dintre ele au fost de fapt bucăţi din scrieri mai lungi şi aici ar fi trebuit să fiu consultat. Pentru că dacă se ia o bucată din <<Levantul>>, de pildă, cum există în unele manuale de liceu, în afara unui anume context, dacă nu îi dai, dacă nu decupezi un fragment cu o anumită rotunjime, vă spun sincer că nu se înţelege nimic. Şi de multe ori se întâmplă acest lucru”, a spus Cărtărescu, precizând că i-ar sfătui pe cei care alcătuiesc manuale, când sunt situaţii de felul acesta care implică autori contemporani, aceştia să fie consultaţi.
„Clasicii nu mai pot să spună, săracii, nimic. Autorii contemporani ar trebui să fie consultaţi, sau să indice ei ce texte ar dori să fie în manuale, pentru că sunt texte care nu se potrivesc cu vârsta copiilor câteodată, nu se potrivesc cu psihologia lor, nu sunt cele mai interesante pentru vârstele respective”, a explicat el.
Cărtărescu a povestit că fiul său adolescent nu este un fan al cărţilor sale, pe care le consideră prea „lente”, iar „copiii de azi sunt copiii ecranelor”.
„Fiul meu, de 14 ani, spune întotdeauna: << Tată, încerc să citesc cărţi, dar sunt mult prea lente, sunt extraordinar de lente. Eu sunt obişnuit cu filmele, cu jocurile pe computer, tot ce are un ritm mult mai susţinut. >> (…) Pentru tinerii din acest moment, este mai dificil să asimileze texte literare. Nu vreau să-i condamn. Cei mai mulţi sunt foarte inteligenţi şi foarte drăguţi. Am lucrat toată viaţa mea cu oameni tineri şi astăzi fac acelaşi lucru, însă percep altfel şi timpul şi textele şi tot ce ţine de formarea de sine. Copiii de azi sunt copiii ecranelor. Pentru ei pagina nu mai semnifică foarte mult, fiindcă nu seamănă cu un ecran. Dacă sunt tentaţi să citească citesc, tot pe device-uri citesc, pe telefon sau pe tabletă. E foarte bine şi aşa, numai să o facă”.