COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Katharina Kroll
Știrile-surpriză de la Berlin se țin lanț. Cancelara a obținut, în sfârșit, acordul de coaliție cu SPD, dar atât ea, cât și partidul pe care-l conduce plătesc un preț mare.
O zi cu mult tam-tam, cum rareori le e dat politicienilor s-o trăiască. Așteptarea care părea a nu mai lua sfârșit până la încheierea acordului de coaliție între CDU/CSU și SPD i-a obosit vădit pe cei implicați, chiar și pe politicienii de cursă lungă.
Și apoi asta: SPD, partidul care la alegerile pentru Bundestag, din septembrie, a înregistrat cel mai slab rezultat din istoria sa (20,5%) își asigură acum ministerele cheie: al Finanțelor, Afacerilor Externe și Muncii. Ce succes în negocieri! Cine stă cu mâna pe robinetul de bani din Ministerul Finanțelor dictează întreaga politică a guvernului federal. Și cine conduce resortul Externelor, devine jucător pe scena mondială și încasează, pentru succese, aplauze acasă. Miniștrii de Externe sunt aproape mereu cei mai îndrăgiți politicieni în Germania. Iar social-democraților nu le strică deloc un plus de popularitate în actuala situație. Deținerea resortului Muncii înseamnă pentru SPD că își poate pune amprenta exact în domeniul atât de important pentru propriul electorat: echitatea socială.
CDU stabilește cancelarul – și mai ce altceva?
Ce mai rămâne atunci, ne-am putea întreba, pentru formațiunile conservatoare unionale? CDU decide cine va fi viitorul șef de guvern. Dar nu primește nici unul din ministerele cu adevărat importante. Apoi nici nu prea există vreun proiect de anvergură comun al Uniunii CDU/CSU. Da, Angela Merkel a reușit să ducă la bun sfârșit negocierile prin încheierea acordului de coaliție. A acționat astfel în interesul țării și al stabilității, fapt apreciat în străinătate. Dar, în interior, cancelara nu lasă tocmai impresia unei învingătoare.
Angela Merkel – respectată altfel la masa negocierilor la nivel internațional – a fost nevoită să negocieze de astă dată de pe o poziție strategic nefavorabilă. Eforturile de formare a unei alianțe cu liberalii și ecologiștii au eșuat lamentabil la finele lunii noiembrie anul trecut. Acum timpul presa. În plan internațional, Germania nu era decât limitat capabilă de decizii, iar în interior, germanii se cam săturaseră să tot aștepte formarea unui nou guvern. La toate acestea s-au adăugat atacuri și critici din propriile rânduri la adresa ei. Apăruseră speculații chiar cu privire la un posibil succesor al liderei CDU. SPD a devenit pentru Merkel salvarea din ultimul moment. Doar că SPD trebuie să supună la vot, în rândul membrilor săi, acordul de coaliție. Care va fi rezultatul nu e limpede, dar va fi probabil la limită. Ceea ce nu e tocmai o bază ideală pentru un debut de succes al noului mandat al șefei CDU.
Apoi, e clar că acest mandat va fi ultimul din cariera Angelei Merkel. Ea va trebui să folosească acești ani pentru a căuta un succesor pe măsură. Însă cine ar putea să se profileze și în fruntea cărui minister?
SPD, în fața unui nou început
Cu totul alta e situația social-democraților. Martin Schulz a înțeles acest lucru. După toate probabilitățile, el va renunța la șefia partidului. Oricum pierduse mult din credibilitate și a comis multe erori strategice. Partidul său își dorește un nou început și, iată, își atinge țelul. E un semnal important la adresa acelor membri SPD care au început să aibă îndoieli.
În ceea ce-l privește, Martin Schulz și-a asigurat Ministerul de Externe. E funcția pe care demult pusese ochii. Schulz e un politician european get-beget și politica externă e ceea ce-l interesează cel mai mult. Îi cunoaște pe mai marii lideri ai lumii, cunoaște conflictele internaționale și a exercitat ani la rând înalta artă a diplomației. Când Schulz vorbește despre politica europeană, o face cu pasiune. Pe sena politică internă nu a lăsat aceeași impresie. Ceea ce s-a și putut lesne observa în timpul campaniei electorale.
Așadar, membrii SPD trebuie să aprobe acum acordul de coaliție. Asta presupune încă patru săptămâni de așteptare. Negociatorii SPD și mai ales Martin Schulz, prin pasul său consecvent, au sporit șansele unui vot afirmativ. Angela Merkel, însă, se apropie, prin deciziile luate privind al patrulea ei mandat, cu pași mari spre îndărătul cortinei.
