Regis Sommier: Am numit cartea Mercenarii Califatului pentru a-i descrie pe toți acești agenți care au fost implicați în antentatele din 13 noiembrie de la Paris, 22 martie de la Bruxelles, dar și pe cei responsabil de atacul de la Nisa, Saint-Etienne du Rouvray. Cartea vorbește despre toți acei indivizi, radicalizați până la stadiul de a pleca în Siria sau Irak, în Califat, pentru ca apoi să se întoarcă în țările lor și să lovească.
Rep: Vorbiți de tineri, de adolescenți, iar de un an-doi, ne întrebăm cine sunt acești tineri care pleacă la război, ce îi convinge să lupte și apoi să lovească la ei acasă?
Regis Sommier: Este un fenomen relativ nou, în marea majoritate a cazurilor este vorba despre indivizi care au un trecut de delincvenți. Nu toți, unii erau bine integrați, dar au ales să facă această ruptură. Tinerii aceștia au găsit un fel de aventură grație acestei experiențe religioase, s-au reconectat la religia copilăriei lor într-un anume fel, au redescoperit-o dar pe sărite, cu lacune. Au aflat doar extremele… Majoritatea nu prea a trecut pe la Moschee, sunt influențați de anumiți indivizi. Există în sânul Daesh, al celulelor care operază în Europa, lideri care au o mare influență considerabilă asupra oamenilor din jur. Să luăm cazul lui Abdelhamid Abbaoud, persoana care a organizat atentatele de la Paris, chiar dacă nu el le-a ordonat de la Raqqa. El este cel care se va ocupa de finalizarea lor. Abdelhamid Abbaoud este un recrutor extraordinar pentru Daesh, de aceea a și avansat rapid în ierarhie. Are carismă, o mare influență în Mollenbeek, și a fost responsabil de recrutarea atentatorilor de la Paris, din 13 noiembrie, și din 22 martie de la Bruxelles.
Rep: A convins-o și pe verișoara lui, o tânără care a trecut prin mai multe familii de asistenți maternali…
Regis Sommier: Da, verișoara lui este unul din cazurile cele mai reprezentative pentru acest tip de radicalizare. Hasna Ait Boulahcen este o fată fără direcție în viață, a trecut din familie în familie și avea mari probleme de alcool. A fost foarte influențată de vărul său care era la Jihad în Siria. Ea îl va urma, deși era radicalizată de puțin timp, până la final. Ea va accepta să moară pentru el. Iata unul din cele mai bune exemple privind influența pe care Abaud o avea asupra apropiaților. El a cunoscut și i-a recrutat pe o parte din jihadiști la pușcărie. Închisoarea este un loc unde se formează prietenii și legături foarte puternice între jihadiști. Acolo se perec și convertiri, iar Abaud, în timpul sejurului la pușcărie, a recrutat mai multe persoane. Dar nu numai el a făcut asta.
Rep: Am citit o carte a unui jurnalist de la New York Times în care vorbește de Universități ale Jihadului în închisorile din Irak. Închisoarea pare a fi un loc ideal de recrutare.
Regis Sommier: Trebuie să ne gândim că Daesh s-a născut la închisoare. Principalele figuri care au fondat Daesh, Al Bagdhadi sau Abou Mohammed al-Adnani, cei de la comandă, s-au cunoscut în închisorile americane din Irak, la mijlocul anulor 2000. Aici s-au organizat, în văzul gardienilor americani care nu înțelegeau mare lucru din ce făceau. Ei au pus bazele Statului Islamic în aceste pușcării. Avantajul închisorii este că ai foarte mult timp pentru tine și să comunici cu ceilalți. Marea majoritate a șefilor insurecției irakiene s-au întâlnit în pușcării. Cum afară era război, le-ar fi fost foarte greu să dea unul de celălalt, dacă încercau să se deplaseze din ascunzători, își riscau viața.
Închisorile sunt locuri ideale pentru astfel de activități. Noi credem că înlăturăm din societate anumiți indivizi, dar în realitate ei se radicalizează și mai mult și îi radicalizează și pe alții. Problema (în Franța sau în Belgia, n.t.) este că mult timp a existat o barieră a limbii. Gardienii erau recrutați din rândul comunităților franceze, iar prizonierii erau de origine nord-africană, vorbeau o altă limbă. Deci le era foarte ușor să vorbească de religie fără să atragă atenția.
Rep: Întorcându-ne la verișoara lui Abdalamid Abaud, care a trecut prin diverse familii, are probleme cu alcoolul… Jihadul este, poate, un fel de a fi iertată?
Regis Sommier: Da, la um moment dat, când te angajezi în acestă luptă, Islamul Radial spune: tot ceea ce ați făcut până acum, va fi iertat pentru că luptați pentru Allah. În povestea lui Hasna există această componentă, dar nu numai aceasta. Există și idea sacrificiului pentru vărul ei, de care era îndrăgostită. Are o relație foarte puternică cu el de la vârsta de 16 ani.
Rep: Un raport al Centrului de Luptă contra Derivelor Sectare legate de Islam arată că majoritatea jihadiștilor au probleme emoționale, probleme psihiatrice. Ați regăsit acest aspect în cercetarea dumneavoastră?
Regis Sommier: Eu am experiență de reporter de război. Am acoperit conflicte din Afganistan, Irak, Siria, Mali. În ceea ce-I privește pe cei care au luptat în războiul din Siria și Irak, tipul de luptă pe care l-au cunoscut acolo, n-are nimic de-a face cu tipul pacifist al societăților noastre. Organizarea de operațiuni clandestine aici le pare foarte simplu. Nu este ușor să supraveghezi pe toată lumea, tot timpul. Tinerii aceștia au trecut prin situații foarte puternice la război și le este foarte greu să iasă din starea de război. Am observat același fenomen cu soldații albanezi după Primul Război Mondial. O parte din ei, frustrați de înfrângere, au devenit trupele de șoc al celui de-Al Treilea Reich. Pentru cei care nu au mers la război, este un fel de fascinație, nu știu dacă de ordin psihiatric, față de cei care luptă în Jihad, față de Leii Califatului, cum sunt numiți. Cei care rămân în țările de origine nu sunt decât simpli soldați ai Califatului care pot răspunde la apelul Daesh de a comite atrocități aici, cu mijloacele pe care le au. Aceștia din urmă nu au trecut prin experiența războiului, dar este o fascinație evidentă față de acest Califat creat pe pământ de Abu Bakr el Baghdadi, este un adevărat magnetism. De aceea cred că dispariția Califatului va limita pericolul reprezentat de Daesh. Trebuie amintit că dimensiunea Califatului, în perioada sa de glorie, acoperea o regiune foarte mare, de talia Angliei, în care trăiau 10 milioane de oameni.
Rep: Vorbiți și despre deradicalizare. Există așa numitele centre de deradicalizare. Funcționează?
Regis Sommier: Centrele de deralidalizare sunt incoerente, există o mare bâlbâială. Deradicalizarea unor astfel de indivizi care sunt în postură de război este foarte dificilă. Nu-i poți duce la psihiatru. Când ești cuprins de o ideologie totalitară.. de exemplu, cum era partidul bolșevic la originile sale? Putem compara jihadul cu bolșevismul din punctul de vedere al scopului mesianic pe care și-l arogă amândouă mișcările, precum și a luptei duse împotriva întregii lumi. Așa era și partidul bolșevic în 1917, în Rusia. Este interesant de făcut acestă paralelă, felul în care o ideologie combătută de toată lumea sfârșește prin a se impune. Când ești în acest tip de ideologie, cred că e greu să găsești ieșirea prin răspunsuri psihologice și cu acest tip de terapii.
Rep : Iar prevenția? Ce poți face din acest punct de vedere?
Mă gândesc la Patrick Calvar, șeful DGSI, serviciile de informații franceze, care spune: terorismul știm să-l combatem, o să reușim. În schimb, ce-l îngrijorează pe el, este că întregi comunități se depărtează puțin câte puțin de restul națiunii. Aici este terenul favorabil în care a intrat Daesh să recruteze. Trebuie să ne referim și la rețelele sociale, la faptul că informația nu se mai obține și nu se mai află ca pe timpul Al Qaida. Atunci era nevoie de mult timp să convingi pe cineva, legături puternice, întâlniri, iar astăzi mediul virtual permite o accelerare fantastică a recrutării. Acestea, plus problemele legate, și asta trebuie spus foarte clar, de a doua și a treia generație de imigranți din Africa de Nord, fac ca terenul să fie favorabil pentru Daesh. În termeni de prevenție, trebuie să ne gândim la cum putem controla cartierele periferice sau măcar să le cunoaștem. Statul nu mai trebuie văzut în aceste locuri ca un agresor pentru că acest lucru este în beneficiul Daesh. În acest comunități, statul este perceput ca o prezență polițienească, administrativă sau pur și simplu doar financiară prin colectarea de impozite. Aceste comunități trebuie să simtă că fac parte din națiune. E o adevărată provocare pentru limitarea puterii de recrutare a Daesh.
