Matei Vișniec analiză de la Paris despre turul doi al prezidențialelor: Macron dispune de maşina mediatică și decepția francezilor

Prezidenţialele franceze au intrat în faza în care nici unul dintre cei doi candidaţi nu are vreun motiv să se poarte cu mănuşi. Marine le Pen, intervievată pe canalul de televiziune de stat France 2, l-a calificat pe adversarul ei ca pe un „candidat al oligarhiei”. Emmanuel Macron, a spus ea, „are o viziune care nu trece dincole de centrul oraşelor, el nu se gîndeşte decît la cei care au avut de cîştigat de pe urma globalizării”. Si mai grav, Marine le Pen îl acuză pe Emmanuel Macron că ar fi influenţat de Uniunea organizaţiilor islamice din Franţa… Sunt doar cîteva exemple de atacuri severe dintr-o întreagă salvă care probabil că se reînnoieşte zilnic.

Emmanuel Macron s-a arătat însă şi el ofensiv. Din punctul său de vedere Marine le Pen este o candidată „a urii” pentru că promovează scenariul unei Franţe repliată între frontierele sale. Programul elaborat de candidata Frontului Naţional îi apare lui Emmanuel Macron ca unul extrem de brutal, printre altele întrucît ar urma să izoleze Franţa de lume. In altă ordine de idei, candidatul centrist are cuvinte critice pentru întreaga clasă politică franceză care nu s-a solidarizat în spatele său pentru a constitui un Front Republican anti le Pen şi anti Front Naţional. Ceea ce, în 2002, cînd a ajuns Jean-Marie le Pen în turul al doilea al prezidenţialelor, s-a făcut în mod „natural”.

Indubitabil, în această înfruntare Emmanuel Macron dispune de un alt atuu important, dincolo de programul său: şi anume de maşina mediatică franceză. Este suficient să răsfoim principalele reviste apărute săptămîna aceasta ca să ne convingem de acest sprijin. Intr-un fel sau altul, toate se focalizează pe „personalitatea” lui Macron, pe „misterul Macron„, pe ascensiune asa fulgurantă.

Pe prima pagină a revistei Le Point apare fotografia candidatului centrist şi acest titlu (cam pompos din punctul meu de vedere): “Singur în faţa istoriei”. Iar în interior, un alt dosar destinat să excite papilele gustative ale publicului, cu titlul: “Cum a reuşit Macron lovitura secolului”. Această lovitură fiind de fapt ascensiunea lui întrucît, notează Le Point, din punct de vedere politic Emmanuel Macron s-a născut doar pe 26 august 2014, cînd a devenit minstru al economiei (avînd doar 36 de ani la ora aceea). Revista l’Express îi acordă şi ea întreaga prima pagină lui Macron, cu fotografia inevitabilă şi acest titlu: “El şi-a cîştigat pariul!” Iar ca subtitlul găsim această incitare la un periplu în culisele unei reuşite: “Istoria secretă a unei incredibile campanii”.

Ceva mai echilibrată, cel puţin pe prima pagină, mi se pare revista L’Obs: ne interpelează un montaj fotografic cu două chipuri, în alb şi negru, privind în direcţii diferite, Emmanuel Macron şi Marine le Pen, cu acest titlu: “Un şoc. Două Franţe.” Iar din interiorul revistei aş semnala un interviul al fostului premier Jean-Pierre Raffarin, om de dreapta, respectat în Franţa, care spune că „al doilea tur al prezidenţialelor se anunţă foarte periculos”.

„Să rămînem vigilenţi, mai adaugă demnitarul francez, există enorm de mulţi alegători decepţionaţi care au votat Fillon şi care au votat Mélenchon”. De unde neliniştea sa că decepţia acestora ar putea lua forma unui vot extrem, în favoarea lui Marine le Pen.