Epidemia de coronavirus continuă să se propage în Franța. Numărul de morți a trecut de pragul celor 4.000 și peste 6.000 de pacienți sunt în secțiile de reanimare. După estul Franței, a venit rândul regiunii pariziene să fie tot mai afectată de epidemie. Polemicii privind lipsa de măști și de alte echipamente de protecție, îi urmează acum alta legată de posibila penurie de medicamente indispensabie în serviciile de reanimare care ar putea să se facă simțită în curând. Andreea Passard, medic anestezist și reanimator de origine română la spitalul Saint-Antoine din Paris, a acordat un interviu RFI.
INTERVIUL RADIO FRANCE INTERNATIONALE CU ANDREEA PASSARD:
Andreea Passard: Spitalul Saint-Antoine are două reanimări la bază: reanimarea medicală și reanimarea chirurgicală. Eu lucrez la reanimarea chirurgicală, unde, de obicei, sunt 17 paturi. De o lună încoace ne chinuim și creăm paturi suplimentare. De vreo lună și jumătate tot transformăm diverse alte zone în zone de reanimare. Suntem pe cale de a ajunge la o capacitate maximă, de 36 de paturi de reanimare pură plus încă 6 paturi potențiale, așa zise calde, pre-reanimare. Aproape ne-am triplat activitatea.
Vasile Damian: Sunt toate 42 ocupate azi?
A.P: Întotdeauna încercăm să păstrăm câteva din ele, pentru moment 8, pentru pacienți fără coronavirus. Trebuie să încercăm să păstrăm o zonă liberă pentru cei care nu au coronavirus.
V.D: Cum avansează epidemia? S-a atins vârful sau încă nu?
A.P: Cifrele oficiale sunt disponibile. Le știe toată lumea. Impresia noastră e că de vreo două-trei zile presiunea e constantă. Nu a mai crescut. Nu pot să răspund mai mult.
V.D: Care este profilul celor din reanimare? Acum vreo două-trei zile am văzut-o pe șefa serviciului de reanimare de la Saint-Antoine care spunea că jumătate din bolnavii de la reanimare, ar fi persoane sub 58 de ani. Care e profilul exact?
A.P: Media de vârstă este mai joasă decât ce ne așteptam noi. Nu sunt oameni prea bătrâni. Asta nu e din cauză că nu îi luăm în reanimare. Pentru moment nu s-a pus problema. Media de vârstă la noi e 58 de ani, grăsuți, dar nu foarte. Nu sunt chiar așa de obezi cum era anunțat, dar cu hipertensiune, adesea cei tratați cu hidroenzime de conversie care pare să fie un factor de risc. Sunt și cei care au luat antiinflamatorii sau cortizon, mai ales în mod acut, fumătorii. Dar oricum, media de vârstă e 58 de ani. Și sunt mai mulți bărbați decât femei. Se agravează toți între ziua a șaptea și a zecea. Atunci ajung să fie gravi. Ajung în reanimare între ziua a șaptea și a zecea.
V.D: Se vorbește mult în Franța despre problema lipsei măștilor, a ventilatoarelor. Aveți acest gen de probleme acolo? Aveți lipsuri sau aveți impresia că sunteți destul de bine echipați?
A.P: Avem și nu avem. Problema e că nu a fost anticipată importanța fenomenului. Respiratoarele sunt niște aparate extrem de scumpe. Pentru moment noi am crescut capacitatea la maxim în funcție de numărul de respiratoare. Am luat tot ce se putea lua ca și respiratoare. În momentul ăsta nu mai putem crește, printre altele, pentru că nu avem respiratoare. Dar acele respipratoare nu sunt singurele. Ele trebuie asociate și cu personal paramedical. Nu sunt suficiente respiratoarele. De obicei, la bolnavii în reanimare se consideră că trebuie așa: un medic la 4–6 bolnavi în timpul zilei și mai puțini în gardă, o infirmieră de reanimare la 2,5 bolnavi, maxim la 3 dacă sunt mai lejeri și o infirmieră „clasică” la 4 bolnavi. Pentru îngrijirile bolnavilor cu coronavirus, fiind foarte speciali, luând în considerare faptul că trebuie să te îmbraci și să te dezbraci când intri în cameră și faptul că mulți dintre ei sunt pe burtă, lucru care necesită foarte multă muncă din partea noastră, e nevoie de o infirmieră la doi bolnavi. Infirmiera de reanimare nu e o infirmieră standard. Ea trebuie formată. Asta apropo de respiratoare. Restul nu lipsesc, dar suntem în permanență într-un flux tensionat. Se pare că vom ajunge în curând într-un moment în care nu vor mai fi medicamente. Nu vorbesc de medicamente de tratare a coronavirusului, ci de medicamente generale de reanimare, cum ar fi cele necesare să îi adormi, să le faci relaxare musculară. Pentru moment nu lipsesc, dar se pare că va fi foarte tensionat. Toți ne chinuim să găsim alternative. Vizierele lipsesc. Sunt mai scumpe și mai greu de fabricat decât măștile și atunci, le resterilizăm. Dar fiecare sterilizare le scade din transparență. Vezi mai prost prin ele.
V.D: Vă temeți că o să ajungeți ca în Italia, dacă nu s-a ajuns deja? Anume la a fi obligați să alegeți pe cine puneți pe respirator sau nu. Există o listă de priorități?
A.P: Ne pregătim cumva pentru asta. Doctorii întotdeauna, la un moment dat, au trebuit să ia niște decizii. Se numesc decizii „privind intensitatea îngrijirilor”, până unde mergem cu îngrijirile. Pentru moment, cel puțin în Ile-de-France, paturile de reanimare încă nu sunt saturate. Există niște soluții sub-reanimatorii de tratare a bolnavilor cu măști de înaltă concentrație, cu niște dispozitive de eliberare a oxigenului la debit extrem de înalt, care pentru moment sunt puțin utilizate de teama de a nu împrăștia și mai mult virusul. Dar este o posibilitate. Teoretic putem ajunge în situația de a trebui să alegem.
V.D: Cum prevedeți că o să se întâmple în următoarele zile? Ce perspective aveți pentru următoarele zile sau săptămâni?
A.P: În următoarele zile situația va continua să fie extrem de tensionată. Vom munci mult. Bolnavii continuă să sosească. Pentru moment primii bolnavi din Franța sunt la vreo două, trei săptămâni de evoluție. Dintre ei câțiva încep să meargă mai bine. S-au creat niște structuri post reanimare în care putem să îi trimitem pe cei care încep să fie un pic mai bine. Mai ales în clinicile private care se transformă în aceste structuri post reanimare. Vom încerca să delestăm în felul ăsta, înainte prin cele pre reanimare și după îi trimitem în acestea post reanimare, din care unele sunt în provincie.
