Rivalitatea actuală dintre SUA și China pentru comerțul global, tehnologia și influența geopolitică amintește de „Marele Joc” – lupta dintre imperiile britanic și rus pentru influență în Asia în secolul al XIX-lea, scrie comentatoarea de economie globală Rana Foroohar într-un articol pentru Financial Times.
În evaluarea sa, concesiile comerciale și acordurile dintre liderii celor două țări nu rezolvă contradicțiile strategice care vor modela politica și economia globală pentru mulți ani de acum înainte. „Lipsa unor știri semnificative de la summit nu înseamnă că nu există nimic de spus. Înseamnă că o soluție la un impas care va dura generații întregi nu este încă la vedere”, scrie Foroohar. Summitul dintre liderii americani și chinezi Donald Trump și Xi Jinping a avut loc între 22 și 24 septembrie la Washington.
„Marele Joc” al secolului al XIX-lea, un termen popularizat de scriitorul Rudyard Kipling, a inclus competiția pentru influență în Caucaz, Afganistan, Persia și Tibet. Marea Britanie a căutat să-și protejeze poziția în India, în timp ce Rusia a căutat să-și extindă teritoriul și influența. Această competiție a fost însoțită de conflicte regionale, cooperare și alianțe schimbătoare.
Astăzi, autorul consideră că Washingtonul este o putere importantă consacrată, în timp ce Beijingul încearcă să remodeleze ordinea globală. Rivalitatea lor cuprinde nu doar teritoriul și resursele, ci și infrastructura comercială, sistemele de plată și tehnologia. Între timp, alte țări își pot schimba partenerii în funcție de propriile interese.
Autorul citează poziția Chinei în transportul maritim comercial și construcția navală ca fiind unul dintre avantajele sale. Beijingul își extinde prezența în porturi și proiecte de infrastructură din afara țării. Ca exemplu, Forouhar citează portul Chancay din Peru, unde China deține 60%, și observă că aproape jumătate din principalele porturi containerizate din afara Chinei au proprietate sau management chinezesc.
„Nicio mare putere navală nu și-a menținut poziția mult timp fără a fi puternică atât în transportul maritim comercial, cât și în construcția de nave”, a declarat pentru FT fostul secretar al Marinei americane, Carlos del Toro.
Arctica, cu rezervele sale de gaze și minerale și noile rute de transport maritim, a devenit o altă zonă de rivalitate între SUA și China. SUA dezvoltă o flotă de spărgătoare de gheață împreună cu Finlanda, în timp ce China folosește Ruta Mării Nordului de-a lungul coastei rusești. Potrivit lui Forukhar, Ruta Mării Nordului permite Beijingului să își reducă dependența de canalele Suez și Panama.
Competiția se extinde și la infrastructura digitală. Autorul compară lupta SUA și Chinei pentru inteligență artificială și sisteme financiare cu controlul comunicațiilor telegrafice din secolul al XIX-lea, ca parte a „Marelui Joc”. China își promovează propriile modele de inteligență artificială și formate de cooperare internațională, în timp ce SUA își menține un avantaj datorită rolului dolarului și al companiilor sale tehnologice. Cu toate acestea, determinarea câștigătorului unei astfel de rivalități este dificilă, a subliniat Forukhar. SUA are putere financiară și tehnologică, în timp ce China are capacități de producție, lanțuri de aprovizionare, infrastructură de transport și poziții în tehnologiile energiei curate. Rezultatul impasului ar putea depinde de deciziile Indiei, Japoniei, Canadei, Turciei, statelor din Golful Persic, Europei de Nord, ASEAN și Uniunii Europene.
În septembrie, Washingtonul și Beijingul au convenit să prelungească armistițiul comercial până la 10 ianuarie 2027. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat acest lucru într-un interviu acordat Fox News. Potrivit acestuia, prelungirea ar trebui să ofere părților mai mult timp pentru a discuta probleme economice.
În mai, secretarul de stat american Marco Rubio a numit China principala provocare geopolitică pentru Washington, iar relațiile cu Beijingul una dintre cele mai importante. Într-un interviu acordat Fox News, el a declarat că părțile vor trebui să gestioneze interese conflictuale pentru a evita războaiele și a menține stabilitatea. Între timp, Zheng Yongnian, decanul Școlii de Politici Publice de la Universitatea Chineză din Hong Kong, a avertizat în iulie că subestimarea hegemoniei americane ar putea fi o „greșeală fatală”. El a evaluat că, chiar și cu slăbirea sa relativă, SUA își menține poziția de lider datorită rolului dolarului, superiorității sale militare și avantajelor sale tehnologice și nicio altă țară nu este încă capabilă să o înlocuiască.
