de Andrei Bădin
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, s-a aflat vineri la București, unde printre altele a avut o discuție cu delegația parlamentară românească care a ridicat problema importantă a Mitropoliei Basarabiei, subiect care nu este deloc Puterii de la Chișinău indiferent de ce culoare ar fi ea.
Subiectul a fost evocat de fostul ministru de externe, Titus Corlățean, senator PSD, într-o postare pe Facebook: „Susțin pe deplin solicitarea formulată de colega mea social-democrată, Natalia Intotero, președintele Comisiei de învățământ din Camera Deputaților, pentru respectarea de către guvernul moldovean a unui statut legal și nediscriminatoriu, dar și pentru acordarea (în sfârșit) a unui sediu adecvat Mitropoliei Basarabiei, reactivată după declararea independenței Republicii Moldova în 1991 ca parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române și aflată în subordinea Patriarhiei Române, dar ale cărei drepturi au fost reconfirmate și prin hotărârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din decembrie 2001 de condamnare a guvernului de la Chișinău din acea perioadă pentru tratament discriminatoriu și încălcarea libertății religioase. Să nu uităm prigoana din perioada sovietică și nici proprietățile bisericii ortodoxe române confiscate de regimul sovietic, ceea ce în mod normal ar necesita un proces corect democratic și european de retrocedare…”.
Surse care au participat la întâlnire au mărturisit pentru FLUX 24 că au fost șocați de răspunsul Maiei Sandu: „E prima dată când aud de problema asta”. Și a urmat bla-blaul corespunzător: vom analiza, vom studia…În realitate știe prea bine…
Devenită „eroină” la București cu toate că evită public să vorbească de Unire, doamna președintă face un joc dublu dacă nu chiar triplu. Bineînțeles putem accepta că poziția Domniei Sale este una complicată, dar știe cum știu mai mulți că problema Mitropoliei Basarabiei este ca o hârtie de turnesol în relațiile dintre cele 2 țări surori. Știe doamna președinte că de exemplu frații barasarabeni care vin la studii teologice pe banii statului român la București sunt „sfătuiți” la terminarea studiilor să se înroleze în Mitropolia supusă Patriarhiei Moscovei. Știe!
Zilele trecute, jurnalistul George Damian scria pe Facebook:„Ideea de bază rămâne aceeași: actuala guvernare de la Chișinău comite erori după erori. Ieri a apărut știrea că guvernul de la Chișinău blochează desfășurarea unor contracte gata semnate pentru alimentarea cu apă din România a unor localități din stânga Prutului. Avem la Chișinău vreo doi miniștri care funcționează pe principiul „vițelul blând suge de la două vaci”. Unul bubuie orice fel de firmă românească îi iese în cale, celălalt face tot ce poate să păstreze bunele relații cu Federația Rusă.”
Practic, Chişinăul aflat pe drumul integrării europene, privatizează fără jenă cu ruşii din anturajul lui Vladimir Putin, în pofida companiilor româneşti, şi dă cu tifla nu doar Bucureştiului – acesta e deja sport „naţional” peste Prut – ci întregii Europe şi, prin consecinţe, spaţiului de securitate euroatlantic.
Să urmărim filmul evenimentelor.
O PRIVATIZARE ASCUNSĂ SUB PREŞ
A scăpat neobservată, practic, o nouă lovitură dată unei companii din România, stat european membru al UE şi NATO, din partea fraţilor sau partenerilor de la Chişinău care, pentru cei mai puţin familiarizaţi cu afacerile în Republica Moldova, răspândeşte uluire şi seamănă aproape cu un avertisment pentru Bucureşti.
La 28 iunie 2022, compania de stat Termoelectrica S.A. a anunţat despre faptul că SRL „HORUS”, o companie care desfăşoară activităţi cu oameni de afaceri apropiaţi lui Vladimir Putin, a câştigat licitaţia pentru efectuarea unor lucrări curente de reparaţie în cadrul centralei de termoficare, în detrimentul companiei TURBOENERGY POWER din România.
Şi asta la patru zile după ce R. Moldova primeşte statutul de „stat candidat” la UE….
Lucrurile ar fi fost cât de cât în regulă, dacă compania din România pierdea licitaţia după un proces clar şi transparent. Dar, la fel ca în cazul licitaţiei pentru construcţia liniei electrice Vulcăneşti – Chişinău, autorităţile din Republica Moldova au ales să elimine din cursă o firmă românească prin nişte reguli inventate în timpul procesului de atribuire şi, în acest caz, să acorde contractul de execuţie unei companii ruseşti cu probleme şi un trecut dubios.
Înainte, să reamintim primul episod din această strategie de ocolire a României adoptată de oficialii de la Chişinău, episod care, în perspectiva evenimentelor din 28 iunie, devine şi mai relevant.
Ce s-a întâmplat în cazul construcţiei liniei electrice de la Vulcăneşti-Chişinău?
Într-o primă licitaţie şocantă, pe 12 noiembrie 2021, a fost semnat contractul de construcţie al liniei electrice de la Vulcăneşti-Chişinău. Şocantă nu a fost licitaţia în sine, ci oferta câştigătoare. Linia electrică aeriană de înaltă tensiune între Vulcăneşti şi Chişinău, cu capacitatea de 400 de kilowaţi, va fi construită nu de o companie românească, ci de o companie… indiană! Proiectul costă în jur de 27 de milioane de euro, bani oferiţi de Banca Mondială. Linia electrică va avea o lungime de 158 de kilometri şi urmează să fie gata în 3 ani şi 4 luni.
Licitaţia a fost câştigată de o firmă indiană care, după cum a informat presa, „a avut probleme inclusiv în India cu construcţia unor astfel de obiective de infrastructură”. La respectiva licitaţie a participat şi o firmă românească, care a fost scoasă din cursă pe un motiv banal, ridicol, chiar – pentru că nu prezentase o garanţie financiară la bancă! Scandalos a fost, după cum scria tot presa, că, de exemplu, „nu a venit nimeni din Guvernul Republicii Moldova să-i spună acelei firme: Uite, ai o problemă aici, poţi s-o rezolvi şi intră în licitaţie şi concurează”. Şi asta în ciuda faptului că preţul oferit de acea firmă românească a fost undeva la vreo 30 de mii de euro mai mare decât cel al firmei indiene câştigătoare.
Oficialii de la Bucureşti s-au abţinut atunci să comenteze, totul a fost lăsat în uitare, ca o excepţie, eroare de parcurs, greşeală nefericită, care nu trebuie să umbrească relaţia dintre cele două maluri ale Prutului la nivel guvernamental.
În scurtă vreme, s-a dovedit că nu a fost vorba nici de o eroare, nici de o greşeală nevinovată.
Chişinăul are un plan.
HORĂ CU ROMÂNII, PRIVATIZĂRI CU RUŞII
Revenim acum la cazul care ne interesează aici. El are două episoade.
În primăvara anului 2021, la Chişinău, Termoelectrica a publicat pe site-ul său anunţul specific pentru companiile care doresc să participe la o lucrare foarte importantă cu finanţare externă – Request for Bids Plant Design, Supply and Installation (Without Prequalification). La data de 28 septembrie 2021 a avut loc şedinţa publică de deschidere a ofertelor. Procedura, care a fost prelungită de mai multe ori, s-a încheiat în aprilie 2022 iar câştigătoare a fost desemnată asocierea dintre „HORUS SRL” şi firma rusă „Silovîie Maşinî” sau „ JSC ”Power Machines”, cum o numesc asociaţii lor.
Şocant este că firma rusă era pe lista sancţiunilor UE ca urmare a atacării Ucrainei de către Rusia, iar proprietarul acesteia, un om de afaceri apropiat de Kremlin, Alexei Mordaşov, era şi el pe lista de sancţiuni a SUA şi a UE din 2018, după cum anunţa portalul bani.md. Mai mult, compania română Turboenergy Power – participantă şi ea la licitaţie – a contestat în instanţă rezultatul licitaţiei, despre care a susţinut că a fost trucată, după cum informează presa de la Chişinău.
CHIŞINĂUL PRINS CU OCAUA MICĂ – LICITAŢIE SE ANULEAZĂ
În cele din urmă, ca urmare cel mai probabil a unor semnale externe europene sau euroatlantice, licitaţia a fost anulată în aprilie 2022, după ce autorităţile – în special viceministrul Andrei Spînu şi premierul Natalia Gavriliţă – au fost acuzate de trucarea licitaţiei şi de favorizarea companiei ruse. Iniţial, Spînu a luat apărarea companiei de la Chişinău asociate cu firma „Silovîie Maşinî” şi a declarat că licitaţia a fost corectă şi că toate procedurile au fost respectate. Oficiali de la cel mai înalt nivel spunea atunci că autorităţile au o dilemă, deoarece compania câştigătoare se află pe lista de sancţiuni occidentale, însă Termoelectrica SA are nevoie urgentă de repararea utilajelor de termoficare.
Ulterior, ca urmare a unor semnale externe, cel mai probabil, premierul a cedat, aparent, şi a afirmat că licitaţia ar trebui anulată.
Primul care a reacţionat – cel puţin la nivel public – a fost atunci Dinu Plîngău, om politic şi liderul Platformei DA, care a publicat o înregistrare audio în care, potrivit lui, un presupus angajat al „Horus Energy”, reprezentant la firma rusă cu care a format un consorţiu pentru a participa la licitaţie, ar recunoaşte că licitaţiile organizate de „Termoelectrica” pentru modernizarea blocurilor energetice ar fi aranjate.
Înregistrarea, pe care o puteţi asculta aici, conţine următoarele propoziţii: „Avem destule proiecte. Acum am semnat un contrat privind modernizarea primului bloc energetic al CET II, aici, în Chişinău. Va urma şi al doilea, şi al treilea, cu timpul. Totul este sub control, parcă plătim. În Moldova, la „Vibropribor” avem hală de producţie”.
DIN GREŞEALĂ ÎN GREŞEALĂ SPRE VICTORIA FINALĂ!
După anularea primei licitaţii, a urmat cea de a doua licitaţie iniţiată în aprilie 2022 şi anulată şi aceasta în 22 iunie, despre care Termoelectrica SA nu dă detalii. Potrivit realitatea.md, liderul Partidului Schimbării din RM, Ştefan Gligor, a declarat că la această licitaţie au participat 3 companii: Turboenergy Power din România, care a solicitat 5,9 milioane de lei, „HORUS SRL” din Republica Moldova, cu 6,8 milioane de lei, şi „HarkovEnergRemont” din Ucraina, care a cerut 8,1 milioane de lei. Şi deşi rezultatul licitaţiei era evident, Termoelectrica SA a decis să o anuleze pe motiv că ofertele erau necorespunzătoare.
Ce soluţie a găsit compania de la Chişinău după două licitaţii anulate? Soluţia găsită de Chişinău a fost, practic, atribuirea directă. Trebuia să iasă cine trebuie! Ulterior, au fost iniţiate negocieri directe încheiate cu desemnarea „HORUS SRL” drept câştigătoare şi semnarea contractului.
Există persoane publice de la Chişinău, puţine ce-i drept, care au reacţionat vis-à-vis de acest „tun” dat pe faţă de către actuala guvernare din Republica Moldova. Igor Munteanu, reprezentat IDIS şi fost ambasador al RM în SUA, a comentat: „Cu siguranţă situaţia este scandaloasă şi ridică mari semne de întrebare asupra modului în care actualul guvern respectă legile. Acum, eu cred că trebuie de verificat nu doar legalitatea (lipsa) acestei decizii de „negocieri directe” după anularea licitaţiei, dar şi modul în care legea este respectată la 2 ani după adoptarea ei. Art. 21 [din Legea Nr. 215 din 27-11-2020 (legea deoffshorizării)] prevede clar incompatibilitatea oricăror achiziţionări de bunuri, servicii şi alte activităţi companiile cu fondatori din offshore-uri. Art. XVIII din lege obliga guvernul să ajusteze cadrul normativ la noua lege, iar mai multe agenţii şi autorităţi publice (SPCSB, BNM şi CNPF) urmau să adopte metodologia de stabilire a jurisdicţiilor ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă, precum şi lista acestor jurisdicţii, imediat după intrarea în vigoare a legii. Se pare că legile în RM nu se respectă, iar unii caută breşe, de asta şi trăim atât de rău pentru că impostura profită”.
Dar să vedem cine sunt cei care au beneficiat de bunăvoinţa „negocierii directe”.
OAMENII LUI PUTIN PRIVATIZEAZĂ LA CHIŞINĂU. CINE ESTE ANDREI MORDAŞOV?
Compania „HORUS”, după cum se prezintă pe propriul site, implementează proiecte „la cheie” în domeniul industriei energetice: reconstrucţia şi modernizarea centralelor termice şi hidroelectrice, furnizarea echipamentelor electrotehnice, diagnosticarea şi întreţinerea turbogeneratoarelor şi cazanelor energetice, prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor electrice şi automatizarea proceselor tehnologice. Compania este reprezentant regional al concernului «Power Machines» în ţările CSI şi România (Sursa aici). Conform portalului Deschide.md, compania rusă „Silovîe Maşinî” [Power Machines], parteneră companiei moldoveneşti „Horus”, care a câştigat controversata licitaţie pentru reabilitarea celor două blocuri energetice de la Termoelectrica, îl are ca administrator pe Alexei Mordaşov, un apropiat al preşedintelui rus, Vladimir Putin.
Forbes România a scris în primăvara acestui an despre Alexei Mordaşov, în vârstă de 56 de ani, cu o avere estimată la 29,1 miliarde de dolari, că se trage dintr-o familie de oţelari. Conform jurnalistului, Mordaşov „este acţionarul majoritar al Severstal, cel mai mare producător de oţel din Rusia, al cărui CEO a fost timp de 19 ani, până în 2015. La nivelul anului 2021, Severstal a avut o cifră de afaceri de 11,4 miliarde de dolari şi 50.000 de angajaţi. Comparativ cu anul 2020, averea lui Mordaşov a crescut în 2021 cu 72%, făcându-l cel mai bogat om din Rusia. Mordaşov apare în Panama Papers ca fiind unul dintre cei care au susţinut diverse proiecte ale lui Vladimir Putin şi ale apropiaţilor săi. Miliardarul figurează pe lista oligarhilor sancţionaţi de SUA în 2018 (CAATSA) şi pe cea a celor vizaţi în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Rossiya Bank, unde Mordaşov este acţionar din 2003, este considerată de Uniunea Europeană banca oficialităţilor ruse care au beneficiat de pe urma anexării Crimeei” (Sursa aici).
Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, Şefa Guvernului de la Chisinău, Natalia Gavriliţă, Viceprim-ministrul Republicii Moldova, Andrei Spînu, Directorul general al Agenţiei Proprietaţii Publice, Eugeniu Cozonac, ştiu în detaliu situaţia, despre personajul Mordaşov si cunosc foarte bine că, după legislaţia RM, firmele private cu fondatori din offshore-uri nu pot să participe la licitaţii publice ca pe vremea regimului Plahotniuc.
Reprezentantul Turboenergy Power, Elena Organ, citată de deschide.md, este de părere că cerinţele care se regăsesc în caietul de sarcini din licitaţia organizată de către autorităţile de la Chişinău au fost scrise special pentru „Silovîe Maşinî”. Dezvăluirea domnului Plîngău, pe care am menţionat-o, indică acelaşi lucru.
Dar culmea sfidării rămâne, desigur, reacţia ministrului Spînu. Vicepremierul Spînu, Secretar General al PAS, a spus, mai întâi, „compania rusă a câştigat pentru că nu a existat o alternativă la propunerea ei”. Apoi, „credeţi că Banca Mondială ar fi alocat bani dacă situaţia ar fi putut fi rezolvată altfel?”. Iar după ce a fost atribuit contractul asocierii moldo-ruse a afirmat, sfidând pe toată lumea care a urmărit această poveste, „Vom face toate verificările. Deja am solicitat toată informaţia în legătură cu acest caz. Dacă vor fi identificate anumite suspiciuni de corupţie, vom sesiza instituţiile de drept. Vom solicita nu doar verificarea legalităţii organizării licitaţiei, dar şi verificarea de către instituţiile abilitate a modului în care SRL „Horus” îşi îndeplineşte angajamentele contractuale.”
Cum am spus, contractul a fost deja semnat în 27 iunie, iar lucrările au început, se arată într-un comunicat Termoelectrica SA. Compania de stat scrie că a fost nevoită să anuleze licitaţia în 22 iunie din cauza ofertelor neconforme ale participanţilor şi că i-a invitat la negocieri directe „din motive de maximă urgentă ca urmare a unor evenimente imprevizibile pentru entitatea contractantă, unde nu se pot respecta termenii pentru procedura de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă şi de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare”. Doar două companii dintre cele participante la licitaţie au răspuns invitaţiei, HORUS SRL din Republica Moldova şi Turboenergy Power din România.
A câştigat cine a trebuit!
Adică ruşii.(…)
