Programul Agentiei Nationale de Securitate (National Security Agency – NSA) de colectare si stocare de informatii legate de miliarde de telefoane date sau primite de americani este ilegal, a decis Curtea federala de Apel din New York la data de 7 mai. Acesta incalca masiv dreptul la viata privata si da puteri nelimitate si necontrolate guvernului sa colecteze si sa retina orice date despre cetatenii sai, scrie preotul greco catolic Chris Terheș, pe siteul Coaliției Românilor din America.
Terheș este președintele acestei asociații care are reacții active pe problemele românești, în special pe justiție.
Decizia justiției americane vine după ce președintele Klaus Iohannis a semnat un acord cu partidele politice din România pentru promovarea legilor Big Brother, decizie criticată dur vineri într-un comentariu la Deutsche Welle.
Terheș consideră că decizia justiției americane va avea un efect asupa deciziilor pe care România le va lua în această privință.
INTEGRAL COMENTARIUL LUI CHRIS TERHEȘ:
Programul Agentiei Nationale de Securitate (National Security Agency – NSA) de colectare si stocare de informatii legate de miliarde de telefoane date sau primite de americani este ilegal, a decis Curtea federala de Apel din New York la data de 7 mai. Acesta incalca masiv dreptul la viata privata si da puteri nelimitate si necontrolate guvernului sa colecteze si sa retina orice date despre cetatenii sai.
Daca legea permitea serviciilor americane sa stocheze date „relevante“ pentru investigatiile pe terorism, guvernul a considerat ca relevante pentru aceste investigatii sunt „toate” datele telefonice, deoarece „se stocheaza tot pentru a cauta ceva relevant”. Acest argument a fost contrazis de instanta.
„O astfel de dezvoltare expansiva a arhivei guvernamentale cu istoria privata din trecut a unei persoane ar fi o contractie fara precedent a asteptarilor despre viata privata a tuturor americanilor”, spune Curtea in decizia motivata pe 97 de pagini.
Un argument care a cantarit mult in ochii Curtii pentru a considera programul ilegal a fost faptul ca programul si interpretarea data legii de catre guvern nu au fost dezbatute public, astfel ca cetatenii nu au stiut ce se intampla.
Poate ca o astfel de contractie este ceruta de nevoia de securitate in fata pericolelor terorismului intern si extern, zice Curtea. „Dar ne-am astepta, insa, ca o astfel de decizie importanta sa fie precedata de o dezbatere substantiala si exprimata intr-un limbaj inconfundabil”.
Decizia instantei deja a starnit reactii aprinse in randul politicienilor, presei si societatii civile din SUA, facandu-i pe tot mai multi sa ceara un control mai sever al modului cum are loc aceasta colectare si stocare a datelor de catre servicii. De asemenea, parerea cvasiunanima este ca prevederile legale trebuie sa includa termeni foarte precisi si clari, care sa nu dea loc guvernului la o interpretare aproape abuziva, cum s-a intamplat in acest caz.
In contextul discutarii in Romania despre un nou set de legi „Big Brother”, care si acelea includ colectarea si retentia datelor, ar fi bine sa se priveasca la acest caz din Statele Unite pentru a nu repeta excesul de aici. Un simplu cuvant poate lasa loc la multe interpretari, iar lipsa de dezbatere publica poate duce la trecerea unor legi pe baza carora sa se construiasca programe secrete care sa afecteze viata tuturor romanilor pe termen foarte lung.
Voi incerca, de aceea, sa punctez din hotararea Curtii de Apel americane, din care se poate vedea cat de importante sunt simple cuvinte care pot fi interpretate intr-un mod care sa le depaseasca semnificatia inteleasa si asumata de marea majoritate a cetatenilor.
Despre programul NSA de colectare si stocare de date
Programul NSA in cauza s-a initiat in baza sectiunii 215 al Patriot Act, lege trecuta de Congres dupa atentatele din 11 septembrie 2001 cu scopul de „a uni si a intari SUA prin furnizarea de instrumente necesare pentru a intercepta si obstructiona acte teroriste similare celor din 2001”.
Sectiunea 215 prevede ca directorul FBI, sau o alta persoana desemnata, poate face o cerere pentru un ordin prin care sa se solicite „furnizarea de orice lucruri tangibil (inclusiv carti, informatii, documente, sau alte lucruri) pentru o investigatie […] care sa protejeze impotriva terorismului international sau activitatilor clandestine de informatii [pe teritoriul SUA], cu conditia ca o astfel de investigatie a unui cetatean american sa nu se desfasoare exclusiv pe baza activitatilor protejate de primul amendament al Constitutiei”. Primul amendament protejeaza libertatea de expresie.
Solicitarea trebuia motivata, initiatorul ordinului avand obligatia „sa expuna o lista a faptelor aratand ca exista motive rezonabile sa se creada ca lucrurile tangibile solicitate sunt relevante pentru o ancheta autorizata”. Se mai mentioneaza, de asemenea, ca nicio persoana care primea un astfel de ordin nu avea voie sa faca cunoscut public ca l-a primit pentru a nu periclita ancheta.
In baza prevederii ca se pot cere „lucruri tangibile” ce sunt „relevante pentru o ancheta autorizata”, NSA a initiat un program prin care solicita metadata convorbirilor telefonice de la companiile de telefonie pe care o inmagazina intr-o gigantica baza de date. Informatia era apoi, la nevoie, atunci cand se facea o investigatie concreta, filtrata si cercetata in vederea gasirii unor legaturi intre numere de telefon.
Acest program a iesit la iveala in urma dezvaluirilor facute de Snowden.
Ce este metadata?
Diferit de metodele conventionale de interceptare, care implica inregistrarea vocala a conversatiei telefonice, metadata nu include continutul vocal al discutiei telefonice, se arata in motivarea Curtii. Metadata include, in schimb, detalii despre conversatia telefonica, de exemplu durata acesteia, numarul de pe care s-a sunat si la care s-a sunat.
Metadata, de asemenea, include si seria telefonului si furnizeaza informatie despre „drumul” parcurs de o conversatie telefonica prin retea, care poate adesea (dar nu intotdeauna) furniza locatia celui implicat in conversatie.
Reprezentantii guvernului au argumentat ca metadata colectata nu contine identitatea propriu-zisa a persoanei, aceasta fiind asadar protejata.
Curtea a retinut, insa, un studiu recent publicat in revista Science Magazin, care a dezvaluit cat de multa informatie se poate obtine analizand metadata de la cartile de credit. In studiul respectiv, facut pe durata a trei luni, cercetatorii au folosit tranzactii anonime de carti de credit de la 1.1 milioane de oameni si au reusit pe baza lor, folosind informatii publice (cum ar fi o postare pe Twitter), sa identifice 90% dintre aceste persoane.
Procesul. Argumentele pro si contra
Dupa dezvaluirile lui Snowden, American Civil Liberty Union (ACLU) a chemat in judecata, in septembrie 2013, directorul NSA si altii responsabili cu administrarea colectarii si stocarii metadatei telefonice, clamand ca programul incalca dreptul la viata privata si drepturile garantate constitutional.
Piatra de poticnire in acest demers a fost definirea cuvantului „relevant” din sectiunea 215 al Patriot Act, guvernul argumentand ca are nevoie de metadata tuturor, sau a aproape tuturor inregistarilor telefonice pentru a le inmagazina intr-o baza de date ca ulterior sa scoata din ea ce e relevant pentru o investigatie autorizata. Tot guvernul a afirmat ca termenul „relevant” este un standard extrem de generos atunci cand vorbesti despre probe.
ACLU, de partea cealalta, a argument ca termenul „relevant“ nu este un concept nelimitat si ca inclusiv folosirea sau nefolosirea de catre guvern a informatiei respective arata ca marea majoritate a informatiei inmagazinate este irelevanta.
Guvernul, de asemenea, a afirmat ca metadata colectata – o cantitate uriasa de date care nu contine direct informatie „relevanta”, dupa cum recunoaste chiar guvernul – este totusi „relevanta”, deoarece aceasta poate permite NSA, la un moment dat, intr-un viitor necunoscut, folosind capacitatea ei de a filtra o mare masa de informatie nerelevanta pana in acel moment, sa identifice o informatie relevanta. Guvernul a mai spus in apararea pozitiei sale ca filtrarea acestei informatii este similara cu procedeul cand ceri anumite informatii de la o parte printr-o citatie.
„Suntem de acord cu apelantii ca o astfel de notiune expansiva a «relevantei» este fara precedent si nejustificata”, se spune in decizia Curtii de Apel.
„Volumul mare de informatii cautate este zguduitor; in timp ce mandatele de perchezitie si citatiile pentru date ce apartin companiilor private pot cuprinde volume mari de hartii, documente sau date electronice, in acest caz volumul mare de informatie eclipseaza o astfel de cerere pentru infaptuirea unui probatoriu”, a spus Curtea.
„In plus, distinctia nu este doar una a cantitatii, ci si a calitatii. Mandatele de perchezitie si documentele citate cauta de obicei datele legate de o anumita persoana sau companie in curs de investigare, si acopera o anumita perioada de timp, atunci cand evenimentele din cadrul investigatiei au avut loc. Ordinele in discutie aici nu contin astfel de limite”, mai retine Curtea.
Curtea noteaza ca NSA a cerut metadata fiecarui telefon dat din ori inspre Statele Unite de la diverse companii telefonice, pentru o perioada nedefinita extinsa in viitor. „Datele cerute nu sunt ale unor suspecti aflati sub investigatie, sau ale persoanelor or companiilor care au legaturi cu acesti subiecti, sau ale persoanelor ori companiilor care au legatura cu altii care sunt in legatura cu subiectii. Ele se extind la fiecare inregistrare care exista si, implicit, la cele care nu exista inca, din moment ce aceste ordine impun o obligatie a celui care le-a primit sa furnizeze astfel de inregistrari continuu in masura in care sunt create“.
„Relevant” nu exista in abstract; ceva este sau nu „revelant” in relatie cu un subiect anume. In argumentare, Curtea noteaza ca inclusiv sectiunea 215 din Patriot Act spune ca datele trebuie sa fie „relevante in lupta impotriva terorismului”.
In argumentul oferit de guvern, acesta spune ca retinerea si stocarea datelor telefonice sunt relevante pentru „investigatii impotriva terorismului”, fara sa identifice vreo investigatie specifica pentru care colectarea in masa a datelor este relevanta.
Intr-un cuvant, se afirma ca „toate datele telefonice sunt relevante tuturor investigatiilor de terorism”, se spune in document. Sau, spus cu alte cuvinte, guvernul argumenteaza „daca exista o mega investigatie anti-terorista, si ca orice inregistrare care ar putea fi vreodata utilizata in sprijinirea oricarui aspect al anchetei este relevanta in efortul global de combatere a terorismului”.
In replica, Curtea noteaza ca argumentul guvernului este incompatibil cu insasi notiunea de „investigatie”. Sa investighezi ceva, spune Curtea citand dictionarul Oxford, „este sa examinezi ceva sistematic ori in detaliu“. Limbajul din sectiunea 215 se refera foarte clar la o investigatie specifica, nu la efortul general al guvernului Statelor Unite in lupta antiterorista.
In acest caz nici nu exista o incercare de analiza sistematica a informatiei, spune Curtea, ci datele sunt simplu stocate si pastrate in rezerva pentru cand va fi momentul unei investigatii particulare. Numai in acel moment datele sunt examinate.
„Inregistrarile cautate nu sunt nici macar declarate ca fiind relevante pentru vreo investigatie sistematica fata de o persoana, incident sau grup in particular; ele sunt relevante, in ochii guvernului, deoarece ar putea exista la un moment dat in viitor o nevoie sau dorinta de a le cauta in legatura cu o ipotetica viitoare ancheta“, se mentioneaza in document.
Interpretarea ceruta de guvern ar necesita o extindere drastica a termenului «relevant», nu numai cu privire la sectiunea 215, ci si la un numar de alte legi legate de securitatea nationala, „facandu-l sa se extinda dincolo de ceea ce aceste statute au fost vreodata gandite“.
Guvernul a argumentat, de asemenea, ca pe langa relevanta pentru subiectul luptei impotriva terorismului, metadatele telefonice sunt relevante pentru investigatiile autorizate in aceea ca „se cauta in tot pentru a gasi ceva… astfel ca totul devine relevant pentru investigatie”.
Un astfel de argument e mult prea mult, afirma Curtea. „Interpretarea pe care guvernul ne cere sa o adoptam sfideaza orice principiu de limitare”.
„Rationamentul pentru «relevanta» care se aplica la un anumit set de informatie nu se poate aplica in mod egal la toata informatia. Daca guvernul este corect, ar putea folosi prevedirile sectiunii 215 sa colecteze si sa stocheze in masa alte metadata disponibile peste tot in sectorul privat, inclusiv metadata asociata cu informatii financiare, medicale sau comunicatii electronice (inclusiv e-mailuri sau comunicatii social media) care au legatura cu toti americanii”, afirma Curtea.
„O astfel de dezvoltare expansiva a arhivei guvernamentale cu istorice private din trecut ar fi o contractie fara precedent a asteptarilor vietii private a tuturor americanilor“, zice Curtea.
Poate ca o astfel de contractie este ceruta de nevoia de securitate in fata pericolelor terorismului intern si extern. „Dar ne-am astepta, insa, ca o astfel de decizie importanta sa fie precedata de o dezbatere substantiala si exprimata intr-un limbaj inconfundabil“, mai spune Curtea.
Curtea noteaza, de asemenea, ca puterea nu poate fi interpretata intr-un mod care sa sfideze orice limita semnificativa. „O asemenea schimbare monumentala in abordarea noastra in combaterea terorismului necesita un semnal clar din partea Congresului, in loc de redefinirea unui limbaj adesea-folosit si de mult timp care, in contexte similare, a insemnat ceva mult mai restrans”.
Programul incalca legile vietii private
Guvernul argumenteaza ca, chiar daca textul din lege nu prevede clar interpretarea data de guvern, aceasta interpretare este implicita, fiind motivata de faptul ca Congresul a ratificat de mai multe ori acest program. Guvernul citeaza o prevedere care stipuleaza ca „Congresul se presupune a fi la curent cu o interpretare administrativa sau judiciara a unui statut si ca adopta o astfel de interpretare atunci cand aproba un statut neschimbat”.
Curtea respinge insa acest argument, raspunzand ca argumentul nu se aplica in acest caz deoarece atat Congresul cat si opinia publica nu au fost informati despre acest program pe motiv ca a fost secret. „Nu se poate spune ca Congresul a ratificat un program despre care cei mai multi membri din Congres si publicul nu au stiut”, afirma Curtea.
Putinii membri din comisia de intelligence (control al serviciilor – n.r.) au putut citi despre acest program pe un document clasificat intr-o locatie securizata, neputand fi acompaniati de consilieri, iar pentru cetateni programul a fost total necunoscut deoarece nu a existat o dezbatere publica, afirma Curtea.
Curtea noteaza ca cetatenii interesati sau grupuri de interese au tot dreptul sa aduca interpretari la lege pe care ei le considera incorecte si sa faca lobby pentru respingerea lor, lucru care in acest caz nu s-a intamplat. Curtea mai afirma ca Congresul este mult mai bine pozitionat sa defineasca aceste lucruri, cum ar fi „revelanta” acestor informatii in lupta antiterorista, si ca o dezbatere publica poate rezulta in aprobarea unui program care sa contina mai multe masuri de siguranta pentru respectarea vietii private a persoanei.
In concluzie, Curtea afirma:
„Acest caz serveste ca un exemplu al complexitatii tot mai mari in echilibrarea interesului primordial in protejarea securitatii natiunii noastre – o activitate in care, asa cum spunea presedintele, <<actiunile sunt puse la indoiala, succesul nu este publicat, iar esecul poate fi catastrofal>> – cu interesul la viata privata al cetatenilor sai intr-o lume in care capacitatile de supraveghere sunt vaste si unde este dificil, daca? nu imposibil de evitat expunerea unei vaste cantitati de informatii despre o persoana acestor mecanisme de supraveghere.
Reconcilierea cionirii acestor valori necesita? o combinatie productiva din partea tuturor celor trei puteri ale statului, fiecare dintre ele fiind potrivita in felul ei pentru aceasta sarcina.
Pentru motivele de mai sus, putem concluziona ca […] programul de stocare a metadatelor convorbirilor telefonice depaseste sfera de aplicare a ceea ce Congresul a autorizat si, prin urmare, incalca sectiunea 215 a Patriot Act.”
Reactia oficialilor americani
Casa Alba: se cauta un mecanism alternativ
Oficialii Casei Albe nu a putut oferi un comentariu imediat privitor specific acestei decizii, insa au notat ca Presedintele Barack Obama a cerut restructurarea programului de monitorizare, astfel incat companiile de telefonie, si nu statul, sa retina aceste date. Informatiile ar fi astfel foarte usor de accesat in cazul unei investigatii specifice de terorism.
„Suntem in faza de evaluare a deciziei pronuntate in aceasta dimineata„, a declarat purtatorul de cuvant al Casei Albe, Ned Price, citat de Politico. „Presedintele a spus clar ca el crede ca ar trebui sa punem capat sectiunii 215 de colectare in masa a metadatei telefonice, cum exista in prezent, prin crearea unui mecanism alternativ de a pastra capacitatile esentiale ale programului fara ca guvernul sa detina aceste date in masa“.
Price a mai mentionat ca administratia lucreaza cu membrii din Congres din ambele partide, si deja s-au facut progrese pentru formularea unei legislatii care sa implementeze aceste reforme in ceea ce priveste colectarea si stocarea de date personale.
Procurorul general al Statelor Unite, Loretta Lynch, a afirmat in cadrul unei audieri in fata Congresului care a avut loc in aceeasi zi cu publicarea acestei decizii, ca apropierea datei de expirare a programului NSA (1 iunie) poate fi mai critica pentru viitorul acestuia decat hotararea Curtii de Apel.
Lynch a numit acest program „un instrument vital in arsenalul nostru de securitate nationala”, dar a spus ca se colaboreaza cu membrii din Congres „pentru a cauta modalitati pentru a reautoriza sectiunea 215 [din Patriot Act] intr-un mod care sa-i pastreze eficacitatea, dar si sa protejeze intimitatea“.
Utilitatea acestui program de colectate si stocare a metadatei telefoanelor a fost subiect de considerabila controversa in Statele Unite. O comisie de revizuire instituita de Presedintele Obama in urma dezvaluirii programului, o dezvaluire facuta de Snowden, a concluzionat ca programul nu a jucat un rol semnificativ in perturbarea vreunui complot terorist din Statele Unite.
De la aparitia acestui raport al Casei Albe, majoritatea oficialilor administratiei au folosit termeni mai „moi“ pentru a descrie eficienta programului, declarand ca acesta serveste mai cu seama ca un fel de polita de asigurare in cresterea increderii ca SUA ar putea detecta sau stopa un complot terorist tintit impotriva Statelor Unite.
Congresul: tabere de ambele parti
Dat fiind ca programul NSA in cauza expira la 1 iunie, Camera Reprezentantilor a trecut recent un proiect legislativ care incheie colectarea „in masa” a datelor telefonice, dar pastreaza alte utilizari ale statutului. Senatul inca nu a actionat, desi sunt 58 de senatori care spun ca vor vota pentru sistarea acestui program.
Cum se intampla si in Romania, orice decizie judecatoreasca de o asemene amploare automat a impartit taberele politicii in cei pro si contra, fiecare avand propriile argumente.
Cei care doresc sistarea acestui program au initiat un proiect legislativ numit «USA Freedom Act», care cauta sa puna unele limite modului cum sunt colectate si stocate aceste date.
De partea cealalta, Senatorul republican Mitch McConnell (R-Ky.) a propus o reautorizare a sectiunii 215 din Patriot Act, spunand ca „potrivit CIA, daca acest program ar fi fost in uz cu mai mult de un deceniu in urma, s-ar fi impiedicat probabil atentatele din 9/11”. Referindu-se la proiectul de lege «USA Freedom ActA», McConnell a spus ca este o masura care „nici nu ne va tine in siguranta, nici nu ne va proteja intimitatea”.
Alti congresmeni, din ambele partide, s-au simtit insa razbunati de aceasta decizie.
„Decizia de astazi a Curtii reafirma ceea ce spuneam de la scandalul Snowden”, a spus Congresmenul Sensenbrenner (R-Wis.), unul dintre initiatorii legii Patriot Act. „Congresul niciodata nu a intentionat in sectiunea 215 sa permita o colectare in masa a datelor. Acest program este ilegal si bazat pe o eronata interpretare flagranta a legii“.
Hillary Clinton, candidat democrat la presedintia SUA, a luat pozitie de partea celor pentru reformarea legii, dar nu a comentat direct decizia Curtii de Apel in cauza.
„Congresul ar trebui sa avanseze acum proiectul de lege «USA Freedom ActA», un bun pas inainte in eforturile continue de a ne proteja securitatea si libertatile civile”, a scris Clinton pe Twitter.
Consilierii Presedintelui Obama au aparat legalitatea programului NSA de colectare a datelor telefonice, insa au indicat ca daca Congresul nu trece o lege care sa clarifice explicit termenii in care acest program se poate derula, il vor sista.
Pana la incheierea acestui articol, media din SUA si internetul sunt pline de discutii si articole pe aceasta tema de interes general pentru publicul american.
Programul a fost implementat in SUA fara dezbatere publica. La fel va fi si in Romania?
Reiterez in incheiere un lucru pe care l-a notat Curtea de Apel americana de mai multe ori in aceasta decizie, si anume ca modul cum guvernul a inteles implementarea acestui program s-a facut fara o dezbatere publica si fara o aprobare expresa si explicita din partea Congresului, lucru care a cantarit enorm in a considera programul ilegal.
In Romania versiunea precedenta a legilor Big Brother a trecut de Senat cu unanimitate de voturi fara ca cineva sa faca o dezbatere. Acum iarasi se discuta despre aceste legi care vor stoca si colecta datele romanilor, fara sa existe o dezbatere aprinsa.
Ati vazut cat a cantarit interpretarea unui cuvant simplu, „relevant”, pentru a crea un program guvernamental care acum s-a dovedit ca fiind ilegal.
Stie cineva din presa ori societatea civila ce contin noile legi Big Brother din Romania? Dupa cum s-a vazut in cazul de fata, diavolul sta in detalii.
Este imperativ pentru fiecare roman sa urmareasca subiectul legilor Big Brother, deoarece odata trecute astfel de legi sunt mai greu de schimbat, iar riscul de creare a unor monstri greu de controlat este foarte mare.
