În noaptea de 29 – 30 noiembrie 1938 a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mișcării Legionare, împreună cu alți 13 activiști legionari, din ordinul Regelui Carol al II-lea. Ce impact a avut acea execuție, privită după 80 de ani de la săvârșire?, relatează RFI.
RELATAREA RADIO FRANCE INTERNATIONALE:
La jumătatea distanței dintre București și Ploiești, pe marginea șoselei chiar la intrarea în pădure se află o troiță de lemn, înaltă de patru – cinci metri.
Ea a fost ridicată pe locul unde au fost uciși cei 14 legionari, sub pretextul fugii de sub escortă, un mijloc folosit uneori în perioada interbelică în cazul condamnaților pe motive politice.
“Este foarte posibil ca Regele Carol al II-lea, în plină dictatură, să fi considerat că justiția din perioada democrației parlamentare dinainte de instaurarea dictaturii regale în februarie 1938 nu-și făcuse datoria până la capăt, adică nu-l pedepsise pe Zelea Codreanu pentru uciderea prefectului de Iași Constantin Manciu în 1924, a celor trei Nicadori pentru asasinarea prim ministrului I.G. Duca la Sinaia în 1933 și a celor 10 Decemviri care l-au asasinat în 1936 pe disidentul legionar Mihai Stelescu”, explică profesor doctor Florin Muller de la Facultatea de Istorie a Universității București.
“Cred că din perspectiva mea și a documentelor și a evenimentelor istorice, ținând cont și de logica regimului politic, Carol al II-lea a încercat să dea o satisfacție opiniei publice într-un regim de dictatură, insist asupra acestui lucru, prin faptul că nu au fost asasinați întâmplător, ci au fost pedepsiți acei asasini care puteau fi culpabilizați în acest fel mult mai bine”, adaugă profesorul Muller.
Moartea lui Zelea Codreanu și a celorlalți 13 activiști legionari a survenit la mai puțin de un după alegerile parlamentare din decembrie 1937 când Mișcarea Legionară obținuse oficial peste 15% din voturi, clasându-se pe locul al treilea după Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc.
La scurt timp după aceea, Carol al II-lea a instaurat un regim de dictatură regală, a interzis toate partidele politice, inclusiv Mișcarea Legionară, iar Codreanu a fost trimis în judecată și condamnat la 10 ani temniță grea, pedeapsă pe care o ispășea în momentul uciderii sale.
“Moartea lui Codreanu a reprezentat mai mult un moment în istoria internă a Mișcării Legionare și mai puțin în istoria politică propriu-zisă a României. Zelea Codreanu a fost un om al temporizării, el și-a dat seama că nu va câștiga niciodată pe căi electorale puterea, aceasta nu-i va concedată de Regele Carol al II-lea și ca atare conducătorului Mișcării nu-i rămânea de făcut decât să aștepte sprijinul Germaniei Naziste”, este de părere profesorul Muller.
Om politic, dar nu de stat
Codreanu a fost răzbunat post-mortem la mai puțin doi ani după ucidere. După pierderi teritoriale imense în vara anului 1940, Regele Carol al II-lea a abdicat și la putere a venit un regim dictatorial fascist condus de generalul Ion Antonescu în alianță cu Mișcarea Legionară avându-l în frunte pe Horia Sima.
Și tocmai aici este diferența majoră între Codreanu și succesorul său.
“Zelea Codreanu era mai mult un conducător politic decât un conducător de stat, el nu avea acel instrumentar organizatoric, persuasiv, chiar intelectual, acea demagogie, acea retorică tipică a unor dictatori fasciști care au venit la putere, care-l diferențiază chiar de Horia Sima”, spune profesorul Muller.
“Horia Sima a avut această abilitate a agentului poliției secrete care devine un birocrat al totalitarismului, un om în stare să manevreze un grup foarte restrâns de legionari fanatici, în plină dictatură, cu acordul poliției secrete, cu privire la acțiuni care mergeau poate în direcția unei mai bune poziționări a aparatului polițienesc în interiorul dictaturii carliste, față de alți centri de putere. Și cred că nici Carol al II-lea nu a sesizat bine acest joc, el și-a închipuit că va fi un simplu agent pe care îl vor controla în continuare cum vor dori. Or Horia Sima nu avea în spate doar această structură revoluționară și anarhică a Mișcării, ci și presiunea tot mai mare pe care Germania Nazistă o punea înspre România”, adaugă profesorul Muller.
Cât despre moștenirea ideologică lăsată de Corneliu Zelea Codreanu ea pare una mai degrabă modestă.
“Dacă ne uităm comparativ la nivelul de sofisticare intelectuală pe care îl aduc diverși lideri extremiști de dreapta în problematica naționalismului și antisemitismului observăm că și din această perspectivă, Corneliu Zelea Codreanu rămâne extrem de primitiv. El a rămas la niște poncife ale antisemitismului vehiculat de A.C. Cuza, fostul său mentor, repetă anumite clișee, dar istoria ideologică a fascismului românesc este ea însăși mult mai diversificată”, conchide profesorul Muller.
Loc de pelerinaj
Între timp, troița de la Tâncăbești a devenit un loc de pelerinaj, sub privirile îngăduitoare ale autorităților, în pofida legislației care interzice simbolistica legionară.
Sub troiță sunt depuse buchete de flori proaspete și numeroase candele, iar mai în spate este depusă împletit din lemne simbolul legionar, gardul.
“E o întrebare retorică: cine va decide în România vreodată că o troiță, indiferent în memoria cui a fost pusă, va fi scoasă. Dar într-adevăr, am observat și eu că a devenit un loc de pelerinaj, ceea ce înseamnă mult mai mult decât o simplă troiță pusă în memoria unui cetățean”, spune directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, Alexandru Florian.
“Este vorba de o simbolistică întreagă și trebuie să amintim în numele echilibrului și al realității memoriale că a face pelerinaje în spațiul public acolo unde se simbolizează valorile extremismului de dreapta este incompatibil și cu legislația și cu bunele practici din societățile occidentale unde ne uităm atât de des dar învățăm atât de puțin”, mai afirmă Alexandru Florian.
