« Tara care nu există » e protejată de nişte grănicieri şi de un post de trecere a frontierei. « Un mare steag roşu ornamentat cu secera şi ciocanul flutură în vânt », notează jurnalista care a vizitat acest stat-fantomă de 500 de mii de locuitori. Oficial, explică Natacha Tatu, « Transnistria face parte din Republica Moldova dar visează că e tot în URSS ». Decorul rural pare ieşit dintr-un film din anii ’50; în capitala Tiraspol nimic, sau prea puţin, s-a schimbat de când a căzut zidul Berlinului. De-a lungul principalelor artere ale oraşului, magazinele, în pur stil sovietic, sunt rare. In faţa Sovietului suprem, statuia lui Lenin este principalul monument al oraşului. In autoproclamata republică, guvernul de sorginte comunistă bate monedă proprie, emite timbre şi chiar şi paşapoarte cu toate că nimeni nu o recunoaşte, nici Republica Moldova şi nici măcar Rusia. Evident, partidul unic şi presa de stat domnesc în această aşa-zisă ţară. In micuţul muzeu local, tot ce e comunist sau sovietic e ridicat în slăvi. Putin e un erou iar Gorbaciov un trădător.
In continuarea reportajului, L’Obs publică o serie de fotografii din Transnistria, « acest cal troian al Rusiei şi Jurassic Park al comunismului ». Paradă militară în faţa parlamentului din Tiraspol, trioul de cântăreţe botezat « Cireşul », grupuri de femei care dau cu bidineaua pe principalul pod al capitalei în ajunul « sărbătorii independenţei », tineri refugiaţi într-o maşină ca să privească filme clandestine – nimic nu a scăpat din vizorul fotografului Emile Ducke, autorul clişeelor din l’Obs.