”Încadrarea în deficitul bugetar de maximum 3% este aproape imposibilă în 2019”, afirmă la RFI noul președinte al Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. El atrage atenția că situația devine și mai gravă când vorbim despre următorii ani în care sunt prevăzute noi creșteri de salarii și pensii. Dăianu subliniază că bugetul țării nu poate susține acest calendar de măriri decis de guvernarea PSD. Cu toate acestea, ”nu suntem în situația de a tăia pensii și salarii sau de a fi nevoiți să concediem sute de mii de bugetari”, afirmă Daniel Dăianu.
Am scăzut prea mult taxele și impozitele
Daniel Dăianu: În primul rând este o cauză structurală, care nu este de câțiva ani, anume puținătatea resurselor bugetare. Mă refer la venituri fiscale, care sunt foarte mici. Suntem pe ultimul loc, deși România nu este un paradis fiscal. Această stare foarte precară a veniturilor fiscale își are obârșia nu numai în calitatea instituțiilor, în slăbiciunea instituțiilor, în subperformața agenției naționale de colectare, ANAF. Are la obârșie și decizii de politică fiscală, care nu au fost inteligente. Am scăzut prea mult taxe și impozite. Eu nu sunt un oponent înverșunat ale unor măsuri de reducere de taxe și impozite, măsuri de siomplificare, dar totul trebuie să aibă o măsură. Aici găsim explicația pentru care după 2015 veniturile fiscale au scăzut cu aproape două procente din PIB. Puținătatea resurselor ar fi o cauză structurală.
Cred că nu se poate sub 3%. Nu văd cum
DD: Altă cauză legată este legată de sub-optimul unor decizii de politică bugetară, de politică fiscală. În plus, stresul foarte mare din bugetul public este legat de o sarabandă a creșterii veniturilor salariale și de pensii, care, în momentul de față, pun o presiune teribilă pe un buget care și așa are o încordare lăuntrică structurală foarte mare. Ce va vedea ministrul Cîțu? Va vedea această încordare structurală extraordinară, pe care nu o întâlnești la alte bugete din țările învecinate. Cred că nu se poate sub 3%. Nu văd cum. Noi la Consiliul Fiscal am estimat o plajă de 3,4 – 3.7%. Execuția bugetară la 9 luni , iar după unele cifre la 10 luni, arată că practic este aproape imposibil să fie sub 3%. Dar haideți să spunem că trecem peste acest an și că avem o depășire cu 0,3 – 0,4% sau chiar mai mult, cu 0,5 – 0,6% a pragului de 3%. Marea provocare este bugetul pentru 2020.
Reporter: Și 2021 și 2022…
D.D: Sămânța se pune în 2020.
Rep: Dar creșterile de pensii și de salarii sunt prevăzute pentru toți anii.
D.D: Creșterea de 40% la pensii este creșterea cea mai mare, care reprezintă un șoc. Este de la 1 septembrie 2020.
Rep: Vedeți vreo soluție pentru acești ani care urmează, pentru ca deficitul bugetar să fie respectat?
D.D: Soluții există, dar va fi o rezolvare sub auspicii nefavorabile. Va avea această aliură de prociclicitate. Este un blestem al prociclicității pe care lesne îl observăm în execcuțiile bugetare din România. Noi am fost prociclici și pe fază de creștere economică prin această alimentare a veniturilor. Vom fi forțați în efortul de a corecta deficite foarte mari să introducem aceste măsuri în condițiile în care economia încetinește. Este un blestem al prociclicității. Dar nu avem ce să facem.
Nu suntem în situația să tăiem salarii și pensii
DD: Vă spun ce se poate face. Nu suntem în situația să tăiem salarii și pensii. Acest lucru trebuie spus în mod emfatic. Tot se spune că vor tăia salarii și pensii. Nu este vorba de așa ceva. Nu pot să fie crescute potrivit calendarului care este în vigoare în momentul de față. 40% de la 1 septembrie 2020 nu poate fi amortizat, nu poate fi absorbit de buget. A crede că poți să ai o colectare mai bună a veniturilor fiscale înseamnă că intrăm în teritoriul metafizicii. Așa ceva nu este posibil. Avem nevoie de o reformă a ANAF. Poate în trei, patru ani vom mări colectarea cu două procente din PIB, dar nu se poate pe termen foarte scurt.
Rep: Concedierile în sistemul bugetar, domnule Dăianu, sunt și ele o soluție?
D.D: În primul rând, aici este vorba dspre o reformă structurală. S-a umflat foarte mult aparatul și este nevoie de o reformă. Însă cei care jonglează cu cifre din afară, 200.000 – 300.000, fac tot o prostie. Nu se face așa ceva.
Rep: Dar cum?
D.D: Trebuie făcută reforma. Sunt oameni care nu fac nimic. Această umflare s-a întâmplat și la nivel local, nu numai la nivel central. Avem exemple într-o serie de primării. Nu se poate accepta așa ceva. Tot astfel cum nivelul salariilor în sectorul bugetar distorsionează piața muncii. Ne confruntăm cu penurie de forță de muncă în sectorul privat și avem salarii foarte mari la stat. Trebuia să mărim salariile medicilor indiscutabil fiindcă țara suferă o hemoragie. Dar trebuie să avem o măsură. Nu putem la oameni care stau în birou să le dăm salarii (extrem de mari).
Rep: Este nevoie de criterii de performanță. Asta e clar.
D.D: Fără îndoială. Așa se face într-o clasă. Așa se face în lumea corporatistă. Așa trebuie să se facă și în sectorul public.
