Revista franceyă L’Express publică în această săptămână un lung reportaj realizat în România, “ţara vrăjitoarelor” cum o descrie publicaţia franceză. O ţară în care ghicitoarele, vindecătoarele sau vrăjitoarele nu sunt arse pe rug ci dimpotrivă, “sunt adulate”. Care sunt impresiile jurnaliştilor francezi despre mama Brăţara şi mama Atena?
Brăţara Buzea primeşte de mai bine de trei decenii în casa ei cochetă din Bucureşti, îndrăgostiţi înfricoşaţi, femei sau bărbaţi în căutare de răzbunare sau politicieni ambiţioşi. Ii deoache sau îi blestemă ca să le descătuşeze sufletele vrăjite. Pentru aceasta, Brăţara merge uneori la un pârâu, prinde o libelulă pe care o pune apoi pe un borcan de miere. Insecta se impotmoleşte, e neutralizată … ca şi indezirabilul blestemat. Altădată, unui bătrân epileptic, Brăţara i-a dat ca remediu 9 boabe de piper, nişte hasmaţuchi şi o inimă de porumbel ce trebuia mâncată încă palpitând într-o seară cu lună plină !
Cu siguranţă că jurnalistul francez de la L’Express, Charles Haquet, ajutat din nou de Iulia Badea-Guéritée, nu s-a plictisit în România în timp ce realiza acest reportaj insolit. La Bucureşti, aflăm astfel că un locuitor din zece merge să consulte vrăjitoare. Cifra provine dintr-o anchetă realizată anul trecut de Vintilă Mihăilescu, directorul laboratorului de sociologie al Scolii naţionale de studii politice şi administrative. « O cifră enormă care se explică prin sentimentul de nesiguranţă tot mai mare legat de criza economică », spune antropologul. « Chiar şi printre oamenii înstăriţi există temeri şi deci unii merg la vrăjitoare ca să se liniştească », mai notează Mihăilescu.
România, singura ţară din Europa care recunoaşte oficial meseria de vrăjitoare
Există sute de vrăjitoare numai la Bucureşti, ca să nu mai vorbim de situaţia de la ţară. Multe dintre ele sunt ţigănci. Oferta serviciilor lor oculte respectă cele mai moderne standarde de marketing : internet, pagini Facebook şi tarife degresive. Dacă majoritatea dintre vrăjitoare se mulţumesc cu câţiva euro ca să-ţi citească viitorul în cărţi, altele se îmbogăţesc pe spatele unei clientele cu bani mulţi precum Oana Zăvoranu. Vedeta televiziunii române a plătit peste 200 de mii de euro unei vrăjitoare în 2011 ca să scape de un blestem al soacrei sale. Ulterior, decepţionată de rezultat, Zăvoranu a cerut banii înapoi. Procesul care a urmat a fost comentat pe larg de presa de scandal, dar a atras şi atenţia serviciilor fiscale. De ce vrăjitoarele nu plătesc impozite ? Pentru că nu au statut. Problema s-a rezolvat în 2012 când vrăjitoarele şi ghicitoarele au fost trecute în nomenclatorul meseriilor din România – rubrica 5161 precizează L’Express. Astfel, România este probabil singura ţară din Europa care recunoaşte oficial meseria de vrăjitoare.
Ţară în care nu te joci cu credinţele oamenilor. Nu plângi în noapte de An nou că-ţi poartă ghinion, nu speli vase de sfântul Ion dacă nu vrei să fii deocheat, şamd. După ce dă aceste câteva exemple, revista franceză le reaminteşte apoi cititorilor săi că în 2009, Mircea Geoană, candidat pe atunci la preşedinţia ţării, şi-a acuzat adversarul – Traian Băsescu – că l-a atacat cu energie negativă în timpul dezbaterii televizate.
Revanşa vrăjitoarelor ?
După ce notează că şi pe vremea comuniştilor vrăjitoarele o duceau bine, L’Express se întreabă totuşi cum de într-o ţară atât de credincioasă ca România – unde există 18 mii de biserici, de patru ori mai multe decât şcoli – poate prospera vrăjitoria.. Vintilă Mihăilescu afirmă că de fapt « biserica ortodoxă nu a condamat niciodată oracolele, mai ales la ţară unde preoţilor le era frică să nu fie marginalizaţi de enoriaşi în cazul în care ar refuza anumite practici. » Dealtfel unii dintre ei făceau ei înşişi vrăji, contra bani evident.
Persecutate timp de secole la rând de biserică, arse pe rug cu sutele, oare vrăjitoarele sunt pe cale să-şi ia revanşa? se întreabă în încheierea reportajului său jurnalistul de la L’Express.